Citat:
În prealabil postat de Florina77
Vsovi: "de aia am deschis alt topic in BOR, ca sa nu ranim conshtiintzele cele simple, caci sfanta cetate a Noului Ierusalim tzine de BOR shi ei marturisesc aceasta..."
Ei se dezic de BOR considerandu-se singura biserica a lui Hristos, deoarece BOR a cazut in pacate grave si, deci, acolo nu mai e Hristos.
Iar BOR, in sinodul din 1992, au analizat "fenomenul" de la Pucioasa si l-au considerat contrar cu invataturile ortodoxe. In periodicul BOR este tiparita aceasta decizie. Din pacate, nu locuiesc in Bucuresti ca sa pot merge la biblioteca (se poate citi si de la Biblioteca Universitara din Bucuresti) si sa postez pe forum exact cum suna decizia. Eu insami am citit acel periodic cand faceam facultatea la Bucuresti si aflasem de Noul Ierusalim.
Poate vreunul dintre forumisti, care e puternic interesat de acest subiect (dureros pt mine din nenumarate motive) sa mearga la biblioteca si sa caute revistele BOR din anul 1992?
|
domnule, nu asha ca shi-au dat cu parerea unii shi au sfatuit... ci e vorba de vre-o hotarare sinodala, shi nu ce se publica prin reviste...
shi degeaba tot insinuezi ca ei ar judeca pe preotzi caci doar este scris in cartea sfanta a lor, ca Dumnezeu il judeca pe preotzi, shi ne cere ca noi sa nu judecam ci sa iertam, inclusiv pe preotzi... shi sa ascultam, de Dumnezeu shi de slujitorii Sai... arhiereii, preotzii shi diaconii...
deci dumneata se pare ca vorbeshti din barfe shi nu din ce este scris!
dar a scris Trambitza nr 3:
"daca ne luam dupa panecumenismul eretic (CIE ori CMB) shi primim panecumenismul eretic shi apostat atunci la iad vom merge cu arhierei cu tot, fereasca Dumnezeu" ceva de genul asta, spunand ca numai putregaiul cade din BOR, iar sfantulo shi dreptul duhovnic Ilie Cleopa nu in zadar spunea despre sine ca el este un mosh Putregai shi ca este rau... ca sa ne dam seama noi cei din biserica nu sa osandim pe altzii ci sa luam aminte la noi inshine! asta pe lanaga faptul ca se smerea mereu spunand:
"Eu sunt Moshul Putregaiul, manca v-ar Raiul"
deci vezi dumneata Marii duhovnici au recunoscut cele 7 Trambitze ale Domnului care s-au recunosct unele pe altele, shi astfel se dovedeshte faptul ca erau unele manastiri, poate ca toate in Duhul Proorociei... dar unele erau decazute, caci pentru aia a trimis-o pe Verginica Domnul ca sa le scoata din cadere, caci prin unele manastiri se beea vin, prin altele bere, prin altele cafea... shi tot asha... dar n-au primit-o spunand ca cine este ea sa le mustre ori sa le dojeneasca, chiar daca o facea cu duhul blandetzii pentru ca nu de la ea mustra shi dojenea ci asha fusese trimisa de Hristos-Dumnezeu.... dar duhul minciunii maririi de sine, al semetziei, al iubirii patimashe de mariri shi placeri, de unde se nashte minciuna, deci din pricina duhului lacomiei plin cu pizma shi minciuna, nu au avut urechi s-o creada shi sa asculte...
Iar daca chiar asha este shi Biserica a dat astfel de hotarari sinodale atunci mai devreme sau mai tarziu vor retracta, cu conditzia sa nu se incapatzaneze vreunii in impunerea minciunii asupra poporului credincios... caci iata ce a patzit Trambitza nr1 (copiat de pe wikipedia):
[SIZE=4]"Caterisirea[/SIZE]
În
[COLOR=#0000ff]1935[/COLOR] Mitropolia înaintează dosarul cu caterisirea preotului Iosif Trifa la Sfântul Sinod, după un conflict amar cu superiorul său, Mitropolitul Nicolae Bălan. În ședința sa din
[COLOR=#0000ff]13 martie[/COLOR] 1936, Sfântul Sinod confirmă sentința de condamnare la caterisire cu nr. 4/1935 a Consistoriului Mitropolitan din Sibiu. În întâmpinarea acestei confirmări, părintele Trifa, deși bolnav, se deplasează la
[COLOR=#0000ff]București[/COLOR] depunând Cancelariei Sf. Sinod o cerere de grațiere la data de
[COLOR=#0000ff]16 martie[/COLOR] 1936. Este semnificativ faptul că la această cerere Sf. Sinod va răspunde abia după un an, în ședința din
[COLOR=#0000ff]9 martie[/COLOR] 1937, probabil sperând într-o împăcare la centrul Oastei din Sibiu. Dar, ca orice lumină care sperie făpturile întunericului, această minunată și înnoitoare făclie a lui Dumnezeu le-a speriat pe toate vietățile care iubeau păcatul și își îngrășau trupurile din menținerea lui. Și, ca bufnițele speriate de felinar, s-au repezit să stingă lumina cea nouă și să-l sfâșie pe purtătorul ei.
După un proces bisericesc este caterisit, preotului Iosif Trifa îi este interzis de a publica și este deposedat de avere. El decedează în urma unei operații pe cord la 12 februarie 1938 iar a patra zi după moarte, ca o monstruoasă condiție fără de care nu putea fi nici înmormântat, i-a fost luată și haina de preot, sfâșiată în bucăți și ruptă de pe trupul său din sicriu.
[COLOR=#0000ff][2][/COLOR]
La mormântul preotului Iosif Trifa din cimitirul Sibiului vin sute și mii de suflete recunoscătoare nu numai de cele două ori pe an: în 12 Februarie, data trecerii lui la Domnul, sau de Praznicul Duhului Sfânt – Sărbătoarea Oastei Domnului, ci în fiecare zi.
Iertarea postumă
În ședinta sa din
[COLOR=#0000ff]28 septembrie[/COLOR] [COLOR=#0000ff]1990[/COLOR],
[COLOR=#0000ff]Sfântul Sinod[/COLOR] al
[COLOR=#0000ff]Bisericii Ortodoxe Române[/COLOR] - la propunerea Preasfințitului
[COLOR=#0000ff]Serafim Joantă[/COLOR] - decide ridicarea caterisirii preotului Iosif Trifa."
eu nu fac parte din oastea domnului shi nici pucios nu sunt dar nu am cum sa nu recunosc Calea-Adevarul acolo unde o aflu ca sa ajung shi sa ma impartashesc shi eu de Viatza care este intru Dumnezeu (sf. Treime cu totzi sfiintzi shi cu una Bieserica Lui cea vie, Luptatoare shi Biruitoare)