Ne place sa discutam despre lucruri, in care ar trebui sa ne implicam. Vorbesc implicit de cazul celor 6 copii. Foarte putini au intrat pe topic, si si mai putini s-au oferit sa ajute cu cat de putin. Deci pe 6 copii nu putem sa-i ajutam, in schimb ne indemnam sa ajutam 500 de adulti adunati in fata ambasadei, careia ii e indiferent de proprii ei concetateni.
Si mie imi e foarte usor sa ii trimit pe cei din Bucuresti sa mearga si sa dea din putinul lor, atata timp cat doar scriu un mesaj pe calculator.
NU VORBE, CI FAPTE!
Atunci cand e cineva, care are nevoie de ajutor, sa nu ne multumim sa constatam, ci sa ne punem mintea la contributie cu ce putem ajuta, ca situatia sa se indrepte.
E nevoie de mancare? Sa trimit o paine, nu vorbe.
E nevoie de haine? Sa trimit haine , nu vorbe.
E nevoie de o rugaciune? Sa ma rog, nu sa stau si sa ma vait.

Nu se stie cand ne suna ceasul! Sa nu plecam cu mainile goale din aceasta lume, ci cu faptele noastre de milostenie. Ceasul ne poate suna si maine. Iar mainile noastre sunt goale de fapte.