Ratiunea, prin modul ei de functionare, separa. Dragostea, prin definitie, uneste. Dumnezeu e dragoste si putem deduce fara sa gresim ca e etalonul pentru armonie. Daca am fi in masura sa il studiem nu cred ca am putea trage o linie intre intentie si actiune. Intentia, gandul, actiunea, sunt doar delimitari omenesti create pentru ca mintea rationala sa le poata categorisi pentru o mai buna indexare a informatiei. Dumnezeu nu are nevoie de asa ceva. El, prin natural lui armonioasa de a fi, nu cred ca gandeste algoritmic ci doar iubeste, doar actioneaza constructiv, doar uneste si creeaza armonie in tot ceea ce exista.
Ca sa va dau un exemplu, ganditi-va cum e cand stati fata in fata cu un copil care va zambeste. Involuntar ii zambiti. Nu exista intentie, nu exista gand, nu exista ratiune. E un gest armonios dincolo de orice delimitare. Daca noua, in starea mizerabila in care ne aflam, ni se intampla astfel de "scapari armonioase", sunt convins ca pentru Dumnezeu e ceva foarte usor sa creeze intreaga lume intr-un mod armonios fara a fi necesar sa isi faca inainte un plan de bataie.
|