[romantic]

În prealabil postat de silverstar

[COLOR=blue][SIZE=3]Monolog nocturn[/SIZE]

Bună seara, Andrei! Vin spre tine, închipuire albastră, plăsmuire din vis şi speranţe. Dă-mi voie, deschide uşa şi lasă-mă lângă tine.
Primeşte-mi iertarea pentru o greşeală nesăvârşită. Vin la tine cu icoana primului tău cuvânt, cu lumânarea de ceară din care se înalţă un fum subţire, albastru ca tine.Vin să-ţi cer iertare, imagine cu ochi perfizi. Te văd peste tot, fără să exişti niciunde. Şi arzi în mine ca lumânarea ce-o ţin între degete.
Te iubesc, da, te iubesc de mult fără ca tu să-ţi închipui că mai există şi oameni care iubesc umbre. Ca să ajung la tine am trecut trei dealuri. Atunci le-am călcat nepăsătoare. Acum mi-e frică să trec fără tine. Dă-mi umbra ta, lasă-mă să mă sprijin de tine, tu singurul gând şi marele vis.
Eşti mai frumos ca Făt Frumos cel Trist. Dar tristeţea ta e perfidă, ca apariţia şi dispariţia ta.
Acum încă odată cer iertarea ta blândă şi, ascultă-mă, tu - umbră de vis, coboară din albastru în chip de noapte, de vis sau măcar în chip de floare de nu-mă-uita...[/COLOR]

Iubitei mele

Ca ma iubesti, stiu.
Ca te iubesc, stii.

Si ma ranesti mereu.
Mereu imi spui minciuni.

Eu cred in triumf
In lupte victorioase.

Tu crezi in orgolii
In vanitati desarte.

Eu stiu doar sa castig
Sa pierd, n-am invatat.

Si nu stiu ce-nseamna
Resemnarea.

Eu vad Viitorul
Tu vezi doar Prezentul.

Eu nu tin minte raul
Tu le socoti pe toate.

Si lectii vrei sa-mi dai
Aminte sa ma-nveti.

Si vrand sa faci asa,
.............................
Esti suferinta mea.


instantanee nocturna!