Poezii preferate...

[romantic]

În prealabil postat de silverstar

[COLOR=blue][SIZE=3]Monolog nocturn[/SIZE]

Bună seara, Andrei! Vin spre tine, închipuire albastră, plăsmuire din vis şi speranţe. Dă-mi voie, deschide uşa şi lasă-mă lângă tine.
Primeşte-mi iertarea pentru o greşeală nesăvârşită. Vin la tine cu icoana primului tău cuvânt, cu lumânarea de ceară din care se înalţă un fum subţire, albastru ca tine.Vin să-ţi cer iertare, imagine cu ochi perfizi. Te văd peste tot, fără să exişti niciunde. Şi arzi în mine ca lumânarea ce-o ţin între degete.
Te iubesc, da, te iubesc de mult fără ca tu să-ţi închipui că mai există şi oameni care iubesc umbre. Ca să ajung la tine am trecut trei dealuri. Atunci le-am călcat nepăsătoare. Acum mi-e frică să trec fără tine. Dă-mi umbra ta, lasă-mă să mă sprijin de tine, tu singurul gând şi marele vis.
Eşti mai frumos ca Făt Frumos cel Trist. Dar tristeţea ta e perfidă, ca apariţia şi dispariţia ta.
Acum încă odată cer iertarea ta blândă şi, ascultă-mă, tu - umbră de vis, coboară din albastru în chip de noapte, de vis sau măcar în chip de floare de nu-mă-uita...[/COLOR]

Iubitei mele

Ca ma iubesti, stiu.
Ca te iubesc, stii.

Si ma ranesti mereu.
Mereu imi spui minciuni.

Eu cred in triumf
In lupte victorioase.

Tu crezi in orgolii
In vanitati desarte.

Eu stiu doar sa castig
Sa pierd, n-am invatat.

Si nu stiu ce-nseamna
Resemnarea.

Eu vad Viitorul
Tu vezi doar Prezentul.

Eu nu tin minte raul
Tu le socoti pe toate.

Si lectii vrei sa-mi dai
Aminte sa ma-nveti.

Si vrand sa faci asa,
.............................
Esti suferinta mea.


instantanee nocturna!

[floarealbastra]

FLOARE ALBASTRA



� Iar te-ai cufundat în stele
Si în nori si-n ceruri nalte?
De nu m-ai uita încalte,
Sufletul vietii mele.


In zadar râuri de soare
Gramadesti-n a ta gândire
Si câmpiile asire
Si întunecata mare;


Piramidele-nvechite
Urca-n cer vârful lor mare �
Nu cata în departare
Fericirea ta, iubite!


Astfel zise mititica,
Dulce netezindu-mi parul.
Ah! ea spuse adevarul;
Eu am râs, n-am zis nimica.


� Hai în codrul cu verdeata,
Und-izvoare plâng în vale,
Stânca sta sa se pravale
In prapastia mareata.


Acolo-n ochi de padure,
Lânga balta cea senina
Si sub trestia cea lina
Vom sedea în foi de mure.


Si mi-i spune-atunci povesti
Si minciuni cu-a ta gurita,
Eu pe-un fir de romanita
Voi cerca de ma iubesti.






Si de-a soarelui caldura
Voi fi rosie ca marul,
Mi-oi desface de-aur parul,
Sa-ti astup cu dânsul gura.


De mi-i da o sarutare,
Nime-n lume n-a s-o stie,
Caci va fi sub palarie �
S-apoi cine treaba are!


Când prin crengi s-a fi ivit
Luna-n noaptea cea de vara,
Mi-i tinea de subsuoara,
Te-oi tinea de dupa gât.


Pe carare-n bolti de frunze,
Apucând spre sat în vale,
Ne-om da sarutari pe cale,
Dulci ca florile ascunse.


Si sosind l-al portii prag,
Vom vorbi-n întunecime;
Grija noastra n-aib-o nime,
Cui ce-i pasa ca-mi esti drag?


Inc-o gura � si dispare...
Ca un stâlp eu stam în luna!
Ce frumoasa, ce nebuna
E albastra-mi, dulce floare!

................................................

Si te-ai dus, dulce minune,
S-a murit iubirea noastra �
Floare-albastra! floare-albastra!...
Totusi este trist în lume!

(1873, 1 aprilie)

[floarealbastra]

TE DUCI
de Mihai Eminescu

Te duci şi ani de suferinţă
N-or să te vază ochi-mi trişti,
Înamoraţi de-a ta fiinţă,
De cum zâmbeşti, de cum te mişti.
Şi nu e blând ca o poveste
Amorul meu cel dureros,
Un demon sufletul tău este
Cu chip de marmură frumos.
În faţă farmecul palorii
Şi ochi ce scânteie de vii,
Sunt umezi înfiorătorii
De linguşiri, de viclenii.
Când mă atingi, eu mă cutremur,
Tresar la pasul tău când treci,
De-al genei tale gingaş tremur,
Atârnă viaţa mea de veci.
Te duci şi rău n-o să-mi mai pară
De-acum de ziua cea de ieri,
Că nu am fost victimă iară
Neînduratelor dureri.
C-auzu-mi n-o să-l mai întuneci
Cu-a gurii dulci suflări fierbinţi,
Pe frunte-mi mâna n-o s-o luneci
Ca să mă faci să-mi ies din minţi.
Puteam numiri defăimătoare
În gândul meu să-ţi iscodesc,
Şi te uram cu-nverşunare,
Te blestemam, căci te iubesc.
De-acum nici asta nu-mi rămâne
Şi n-o să am ce blestema,
Ca azi va fi ziua de mâine,
Ca mâini toţi anii s-or urma -
O toamnă care întârzie
Pe-un istovit şi trist izvor;
Deasupra-i frunzele pustie -
A mele visuri care mor.
Viaţa-mi pare-o nebunie
Sfârşită făr-a fi-nceput,
În toată neagra vecinicie
O clipă-n braţe te-am ţinut.
De-atunci pornind a lui aripe
S-a dus pe veci norocul meu -
Redă-mi comoara unei clipe
Cu ani de părere de rău!

[floarealbastra]

O minunata poezie!

O zi buna va urez!