[ioan_si.atat]

În prealabil postat de floarealbastra

Bine v-am gasit!

Un subiect sensibil: Iubirea.

Ce este Iubirea? Cum sa iubesti? Dar daca nu stii sa iubesti?
Sau si mai grav: daca cel sau cea pe care o iubesti, nu te intelege sau te intelege gresit?

Si apoi, daca ai crescut vazand oameni urandu-se pana la extrem, nu-i asa ca atunci cand dai de iubire, parca ti-e straina? Desi stii ca exista, nu stii cum sa o exprimi si esti gresit inteles.

Cine iubeste, iarta, nu-i asa? Si daca nu iarta atunci inseamna ca nu iubeste indeajuns?

Pentru mine, Iubirea e o slabiciune inevitabila. Daca ai dat de ea, asta e, te-ai ars!
Si stiti de ce? Pentru ca mai apoi ramai asa suspendat intre a dori sa uiti si a nu putea.

Si asta inseamna chin nespus de dureros si desi vrei sa scapi de el, nu poti, se tine de sufletul tau ca scaiul. Si atunci va intreb: ce e de facut?

Ce poti sa faci cand esti pe deasupra si o natura patimasa si uneori te simti atat de ranit incat simti ca se prabuseste lumea pe tine. Cand numai la gandul ca persoana iubita poate sa fie cu altcineva, te innebuneste si simti cum vrei sa mori daca este sa fie asa. Asta e patima, nu-i asa?

Va intreb: ce sa faci ca sa scapi de ea pt. ca tu vrei sa fii independent, sa fii liber sa nu te inrobeasca nimic. Dar daca simti ca esti inrobit in grele lanturi sufletesti si desi ceri dezlegare si vrei sa nu mai ramai asa suspendat, cu sufletul atarnat de vointa cuiva, nu o ai, sau daca o ai e numai de forma.

Si mai ales daca stii ca drumul ti se va intersecta sigur cu persoana respectiva, simti cum te ia cu fiori, stiind tu cat suferi.

Exista numai o rezolvare: sa fii impreuna cu acea persoana. Dar iar va intreb: daca nu e posibil care ramane solutia? Sa innebunesti sau sa pleci cat mai departe, cat vezi cu ochii?

Ajutati-ma, va rog!


Doamne ajuta!

P.S. Poate ca imi veti zice: roaga-te si iar roaga-te. Eu iar va zic: si daca e si acolo, e in rugaciune, se tine asa de suflet peste tot, oriunde si nicaieri si in fiecare zi, intamplarile vietii iti amintesc numai si numai de acea persoana. E ca si cum ar fi aer si tu stii ca daca nu il respiri, mori! Ce e de facut?

Va multumesc inca de pe acum daca va osteniti sa-mi dati cate un sfat, chiar si neinsemnat.

floarealbastra, daca te ajuta cu ceva, sa stii ca inteleg ceea ce simti, inteleg prin ceea ce treci. Asa se intampla de multe ori. Si mai stiu ca nu e deloc usor. Probabil intrebarea pe care ti-o pui cel mai des este "de ce?". Din pacate raspunsul nu-l avem noi. Se pare ca tot ce putem face este sa suferim. Daca suferinta este pentru o cauza dreapta, cred insa ca ne putem mangaia cu gandul ca asa trebuie sa fie si poate aceasta suferinta ne mai spala din pacate. Stiu ca ar trebui sa fim mai optimisti si sa nu cumva sa cadem in pacatul iubirii patimase. Cel mai important cred ca este sa nu uitam ca Dumnezeu este mare, este bun si atotstiutor. Daca lucrurile se intampla intr-un fel neplacut noua, exista un scop anume, doar ca nu ne este dat inca sa-l intelegem. Sa nu ne pierdem asadar credinta si nadejdea. Sa ne rugam, sa ne marturisim pacatele, sa fim drepti inaintea lui Dumnezeu si, cu siguranta, lucrurile se vor aranja si pentru noi.

Dumnezeu sa te lumineze!