Iubirea - Taina sau Negot?

[ioan_si.atat]

În prealabil postat de floarealbastra

Bine v-am gasit!

Un subiect sensibil: Iubirea.

Ce este Iubirea? Cum sa iubesti? Dar daca nu stii sa iubesti?
Sau si mai grav: daca cel sau cea pe care o iubesti, nu te intelege sau te intelege gresit?

Si apoi, daca ai crescut vazand oameni urandu-se pana la extrem, nu-i asa ca atunci cand dai de iubire, parca ti-e straina? Desi stii ca exista, nu stii cum sa o exprimi si esti gresit inteles.

Cine iubeste, iarta, nu-i asa? Si daca nu iarta atunci inseamna ca nu iubeste indeajuns?

Pentru mine, Iubirea e o slabiciune inevitabila. Daca ai dat de ea, asta e, te-ai ars!
Si stiti de ce? Pentru ca mai apoi ramai asa suspendat intre a dori sa uiti si a nu putea.

Si asta inseamna chin nespus de dureros si desi vrei sa scapi de el, nu poti, se tine de sufletul tau ca scaiul. Si atunci va intreb: ce e de facut?

Ce poti sa faci cand esti pe deasupra si o natura patimasa si uneori te simti atat de ranit incat simti ca se prabuseste lumea pe tine. Cand numai la gandul ca persoana iubita poate sa fie cu altcineva, te innebuneste si simti cum vrei sa mori daca este sa fie asa. Asta e patima, nu-i asa?

Va intreb: ce sa faci ca sa scapi de ea pt. ca tu vrei sa fii independent, sa fii liber sa nu te inrobeasca nimic. Dar daca simti ca esti inrobit in grele lanturi sufletesti si desi ceri dezlegare si vrei sa nu mai ramai asa suspendat, cu sufletul atarnat de vointa cuiva, nu o ai, sau daca o ai e numai de forma.

Si mai ales daca stii ca drumul ti se va intersecta sigur cu persoana respectiva, simti cum te ia cu fiori, stiind tu cat suferi.

Exista numai o rezolvare: sa fii impreuna cu acea persoana. Dar iar va intreb: daca nu e posibil care ramane solutia? Sa innebunesti sau sa pleci cat mai departe, cat vezi cu ochii?

Ajutati-ma, va rog!


Doamne ajuta!

P.S. Poate ca imi veti zice: roaga-te si iar roaga-te. Eu iar va zic: si daca e si acolo, e in rugaciune, se tine asa de suflet peste tot, oriunde si nicaieri si in fiecare zi, intamplarile vietii iti amintesc numai si numai de acea persoana. E ca si cum ar fi aer si tu stii ca daca nu il respiri, mori! Ce e de facut?

Va multumesc inca de pe acum daca va osteniti sa-mi dati cate un sfat, chiar si neinsemnat.

floarealbastra, daca te ajuta cu ceva, sa stii ca inteleg ceea ce simti, inteleg prin ceea ce treci. Asa se intampla de multe ori. Si mai stiu ca nu e deloc usor. Probabil intrebarea pe care ti-o pui cel mai des este "de ce?". Din pacate raspunsul nu-l avem noi. Se pare ca tot ce putem face este sa suferim. Daca suferinta este pentru o cauza dreapta, cred insa ca ne putem mangaia cu gandul ca asa trebuie sa fie si poate aceasta suferinta ne mai spala din pacate. Stiu ca ar trebui sa fim mai optimisti si sa nu cumva sa cadem in pacatul iubirii patimase. Cel mai important cred ca este sa nu uitam ca Dumnezeu este mare, este bun si atotstiutor. Daca lucrurile se intampla intr-un fel neplacut noua, exista un scop anume, doar ca nu ne este dat inca sa-l intelegem. Sa nu ne pierdem asadar credinta si nadejdea. Sa ne rugam, sa ne marturisim pacatele, sa fim drepti inaintea lui Dumnezeu si, cu siguranta, lucrurile se vor aranja si pentru noi.

Dumnezeu sa te lumineze!

[floarealbastra]

Hmm ... mustacesc si meditez indelung ...

Foarte frumos este ceea ce voi ziceti (fac abstractie de intepaturile de la topicul cu poeziile preferate si pov. cu talc).

Totusi, as mai adauga: de fapt, noi stim bine de ce pt. ca Dumnezeu ne vorbeste in fiece zi numai ca asa ... ne intrebam ca nevinovatii ca "de ce", aici e un pic de ipocrizie pt. ca noi stim de fapt foarte bine "de ce" - urile - astea atat cat ne arata Bunul Dumnezeu.

Si eu mai cred ca Dumnezeu poate in orice clipa sa rastoarne planurile mintii omenesti dar atunci cand Iubirea e neconditionata si stim ca facem Voia Lui Dumnezeu care ni se descopera prin rugaciune si meditatie, prin semnele vietii cotidiene, atunci poate ca ne e mai usor sa facem abstractie de aspectele neplacute sau poate ca invatam sa facem aceasta abstractie - adica sa trecem cu vederea neesentialul si sa vedem esenta - adica sa vedem padurea si nu numai copacul din fata noastra. O privire din elicopter a existentei, a cauzelor si a efectelor. Desi noi traim in lumea efectelor iar in cea a cauzelor este Demiurgul.

"Din sanul vesnicului ieri,
traieste azi ce moare
Un soare de s-ar stinge-n cer,
S-aprinde iarasi soare.

Parand pe veci a rasari,
din urma moartea-i paste
caci toti se nasc spre a muri
si mor spre a se naste."

Uneori meditez asupra mortii, ea este o realitate cu care ne vom intalni cu totii. Dar pt. unii, ea este o eliberare caci ei sunt pregatiti in vreme ce pt. altii viata le are rezervate inca multe chinuri, alte urcusuri si suiri, poate mai dure ca niciodata caci ei trebuie sa patimeasca, poate ca pt. tot neamul lor sau poate ca asa le-a fost scris din veac si trecutul trecutului le e plin de greseli si de datorii de destin pt. toti si pt. lume, se poate ... Eu mai cred ca si Iubirea e scrisa din veac altfel de ce i-ar fi spus ingerul lui Tobie: du-te si o ia pe ea de sotie caci ea iti este menita din veac tie. De ce exista aceasta expresie in Biblie: "din veac"? Din veac a fost menit si Hristos sa se rastigneasca pe cruce, chiar dupa caderea lui Adam aflam asta, inca din Geneza.

De aceea eu cred ca e adevarat ca: ce-i al tau e pus deoparte. Deci, te asteapta pe tine ... bine, ca daca zabovesti mult lucrurile ies anapoda si iar trebuie sa intervina Vointa divina si iar sa aseze lucrurile pe fagasul lor normal ca noi nu suntem in stare asa cum ziceti: din cauza orgoliului, a maniei, neiertarii, etc. patimi primare. De fapt, cel mai mare dusman al evolutiei este orgoliul si cand zicem asta parca am spune potrivnicul in persoana caci asta e atributul lui principal, nu-i asa? cauza caderii lui si vrea sa o faca cauza caderii tuturora.

Eu cred ca asta e esenta Intelepciunii: sa fii constient ca cu fiece secunda te indrepti spre destinatia finala; si totusi, chiar si asa, mai avem inca vreme de rautati, de pizmuri, de certuri nelalocul lor si mai avem inca vreme sa-l ranim pe aproapele dar cel mai trist: ne vedem incapabili de a ierta, adica ne izbim de copacii din fata noastra si nu vedem ansamblul, padurea - si anume ca viata e frumoasa si de aceea, nici o clipa sa nu o irosesti cu rautate si neliniste in ea;

Si daca din greseala se intampla asa, sa nu apuna soarele peste tine trist si manios, adica pana la sfarsitul zilei sa-ti aduci aminte de ce ai venit aici, care e scopul tau si de ce i-ai intalnit pe oamenii pe care i-ai intalnit si pe care i-ai ranit.

Si in esenta sa-ti aduci aminte ca Iubirea pamanteasca e doar o palida umbra a celei Eterne, infinite care exista in vesnicie caci "vremea e aproape" din perspectiva vesniciei dar poate ca departe in termenii unui timp terestru.

Si femeile gresesc mai mult in dragoste, eu asa zic ... barbatii au doar un scop: sa le stapaneasca si sa stapaneasca mediul inconjurator dar stiti si voi maxima "barbatii conduc lumea iar muierile pe barbati". In acelasi timp, femeile poate ca sunt si mai sensibile la aspectele spirituale (vorbesc in general) ca doar Adam a fost facut din materie primara in vreme ce femeia din cea secundara - deci, cu un grad poate mai avansata din perspectiva evolutiei creatoare. Totusi, fiicele Evei sa nu uite de unde au plecat: adica din Adam, ca sunt principii feminine derivate din cel masculin. si aici imi aduc aminte de "O fiica a Evei" - un titlu explicit.

Puteti sa ma contraziceti, desigur ...

Si inca ceva: sa stiti ca nu toata lumea are parte in viata de o Iubire mare - acei care o au se pot considera privilegiati ca si-au intalnit "sufletul pereche".

[CorydinCorint]

Floarealbastra, floarealbastra ... totusi, este trist in lume!

Foarte frumos ai grait.

De ce oare uneori simtim ce nu am mai simtit vreodat'?

Simtitori fiind, eu cred ca exista o mare diferenta intre niste lucruri pe lumea asta:
dragoste si Iubire si rezonanta la o vibratie inalta asemanatoare cu cea a altor fiinte si Iubire.

Iubire e cand rezonanta nu e asemanatoare ci identica.

Si intrebarea ramane: de ce?

Raspunsul e in cauze, cum bine zici.

Si Universul e vibratie, nimic nu sta, totul se misca,
nimic nu moare, totul se transforma.
In toate exista un ritm - inainte si inapoi- intocmai cu pendulul.
Orice are un gen: feminin si masculin, contopindu-se mereu.
Cauza are un efect

Totul este spirit: Universul este mental.
Ceea ce este sus este ca si ceea ce este jos, orice lucru are 2 poli: bine si rau, caldura si frig, Iubire si ura si caldura e acelasi lucru cu frigul si iubirea e acelasi lucru cu ura, ele sunt energii DAR de intensitati si grade diferite.

La scara micro exista ceea ce este la macro si invers. In orice lucru mic se oglindeste Creatorul si toti suntem componentele unui TOT.


Si cine poate stii cine este Dumnezeu sau ce este Dumnezeu: El este un Tot, El este cel ce este iar Universul a fost creat printr-un gand. El a existat mai intai in mentalul Totului si apoi in existenta concreta.

Si gandul genereaza realitatea!

[CorydinCorint]

Si floarealbastra,
uneori ochii spun iubire iar buzele osanda, aceasta-i tot minciuna.

sau invers


"Infinge-ti in priviri minciuna,
si-n caldul buzei, Adevarul."

In iubire orice e posibil sau totul imposibil!