Se poate vorbi de "un botez al lucrurilor" prin inchinarea acestora lui Dumnezeu. Pana la oferirea acestora, inapoi, lui Dumnezeu, ele sunt intr-o stare de neimplinire, de asteptare a implinirii cuvantului liturgic: "Ale Tale, dintru ale Tale."
Scoaterea materiei de sub puterea celui rau si oferirea ei lui Dumnezeu este ceea ce se intelege prin preotia universala, prin preotia fiecarui crestin in parte, ca purtator al mesajului mantuitor.
Dupa inchinarea lucrurilor (si a noastre), lucrurile se afla in purtarea de grija a lui Dumnezeu si a ingerului lor pazitor. Tot lucrul binecuvantat prin rugaciune are un inger pazitor, cu atat mai mult Biserica, in care primim cele sfinte.
|