Tarnosirea bisericii - 'botezul' noului lacas de cult

[windorin]

Se poate vorbi de "un botez al lucrurilor" prin inchinarea acestora lui Dumnezeu. Pana la oferirea acestora, inapoi, lui Dumnezeu, ele sunt intr-o stare de neimplinire, de asteptare a implinirii cuvantului liturgic: "Ale Tale, dintru ale Tale."

Scoaterea materiei de sub puterea celui rau si oferirea ei lui Dumnezeu este ceea ce se intelege prin preotia universala, prin preotia fiecarui crestin in parte, ca purtator al mesajului mantuitor.

Dupa inchinarea lucrurilor (si a noastre), lucrurile se afla in purtarea de grija a lui Dumnezeu si a ingerului lor pazitor. Tot lucrul binecuvantat prin rugaciune are un inger pazitor, cu atat mai mult Biserica, in care primim cele sfinte.

[costel]

Ambele postari sunt de retinut. Eu as indrazni sa spun si altceva: intrarea in biserica este tainic o neincetata scufundare in cristelnita de la Botez. Cand intri in biserica, trebuie sa omori ceva pacatos din tine, trebuie sa ridici la starea de inviere anumite virtuti doborate de patimi. Trebuie sa iesi mereu din biserica un om nou.

Un articol despre [SIZE=2]Sfintirea Bisericii - prezenta neincetata a Duhului Sfant de parintele Staniloae.[/SIZE]