Citat:
În prealabil postat de emanuel2007
fratele meu , frica de moarte e o patima atat de generala , incat cei mai multi oameni cred ca nici nu e patima ; insa in realitate este o patima radacina , din care izvorasc toate celelalte patimi ; patimi generale mai sunt si : iubirea de sine , mandria etc si acestea ni se pare noua ca le cunoastem bine sau ca le vedem cu adevarat bine in sufletele noastre ; in realitatea noi vedem numai o mica parte din aceste patimi , felul cum ni se prezinta noua , ele lucrand in voie in adancul sufletelor noastre fara ca noi sa le putem observa lucrarea , din cauza intunericului in care stam ...
dar , patima fricii de moarte e o patima radacina ; cine scapa de frica de moarte ajunge la nepatimire ; asta a scris-o undeva par sofronie , ucenicul sf siluan ...
|
Te rog să mă ierți Manuel, dar hai să învățăm a scrie numele Sfinților Părinți. Apoi , dragul meu nu știu de unde ai scos astă nouă patimă, frica de moarte ! Mai toți Sfinții Părinți , spun că cea mai vrednică filozofie, e tocmai frica de moarte, luată în sensul bun, al menținerii în trezie, a conștinței noastre și a gandului la cele cu adevărat folositoare.