Foarte interesant si frumos topic.
Mi-au placut istoriisirile voastre Dorin si Podoloski.
Imi amintesc de vremea cind mergeam des la manastire.
Eram copil pe atuncea.
Eu mergeam ca si in vacanta pentru 2-3 saptamini , pe vremea aia.
A fost perioada, cea mai impresionanta din viata mea, cind acesti calugari m-au invatat cum sa ma rog si cum sa postesc.
Poate aveam vre-o 10-11 ani.
Tatal meu imi spunea casa:trebuie s amaninci carne ca sa cresti si sa ai putere sa inveti la scoala.
La manastire, in schimb, mi se spunea diferit, total opusa invatattura. Ei nu aveau carne acolo.
Aveam doi verisori calugari acolo, deci mergeam ca si in vizita la verii mei, desi, eu cautam pe ei ca veri de sange, imi amintesc ca staretul de acolo, avea o haina lunga, la fel ca a verisorilor mei, eu in nestiinta mea de copil, nimeream mereu sa-l iau de mana pe staret, saracul, insa el imi spunea ca ei toti sint verisorii mei...
Apoi verisorii adevarati, cei de sange, imi spneau sa ascult de orice calugar de acolo, deoarece ei sint frati cu mine.
Era asa de greu pentru mine sa inteleg, cind fratii mei erau acasa ramasi...la oras.
Ziua mergeam la cules de flori medicinale: musetel, alte flori.
La manacare, eram intotdeauna, asezata pe un scaun mai inalt, insa asta pentru ca nu eram prea inalta si nu reuseam sa ajung la masa.
Atunci mi s-a spus asa: vezi, scaunaul asta inalt care este doar pentru tine?
Asa vei sta mereu la masa, daca te rogi si postesti. Pe scaunul cel inalt!
Imi amintesc cum fugeam - oriunde m-as fii gasit, cind trageau clopotele pentru rugaciune. Era regula pentru ei, insa am insusit-o si eu, pentru ca asa mi s-a spus.
Ma puneam si eu acolo in genunchi si mi-au dat carti, din care eu trebuia s areci rugaciunile care mi-au fost destinate si indicate mie de catre staretul manastirii.
Ceea ce m-a impresionat la modul rpofund si placut, si de fapt asta repet toata viata mea de atunci, era acea ascultare, acea supunere, incit eu desi eram galagioasa de felul meu, acolo, spre surprinderea mea, eram tacuta, silentioasa.
Mi se infiltrase in mintea mea de copil, acea atitudine, de supunere.
|