Fratilor, va scriu cu un mare gol in inima. Poate nici nu ar fi trebuit sa scriu, dar o fac pentru ca mult [COLOR=Red]cred[/COLOR] in rugaciunea celor multi... Am primit un telefon de dimineata..un alt monah a plecat din manastire. va rog..nu vreau sa transform acest "subiect" intr-un alt motiv de cearta..de barfa... Il cunoastem personal (eu, copii, sotul) si vestea ne-a provocat o durere in inima. Nu va scriu cu deznadeje, pentru ca asa cum am mai scris nu vreau, nu pot sa ii consider infranti pe cei ce parasesc manastirea!! Nu stim judecatile Domnului nici cum il va prinde ultima clipa...va scriu cu nadejdea ca rugaciunea multora, poate ajuta..un om..un om ce a cazut intr-o grea ispita. Un om cu ani de calugarie in spate, cu o viata duhovniceasca aleasa si totusi..a lasat totul si a plecat. Nu mai conteaza de ce sau unde..ci doar faptul ca a ales sa lase tot pentru lume..Va rog daca doriti, pomeniti-l [SIZE=3][COLOR=Red]monahul Clement[/COLOR][/SIZE]!
Va rog din inima, nu incepeti sa spuneti, uite vezi?? asta e monahismul..va rog, [COLOR=Red]NU![/COLOR] De o veti face ma veti lovi pe mine, eu sunt cea care a adus aceasta dicutie aici in public. Si am facut-o cu dorinta de a ajuta si nadejdea ca sunteti fratii mei buni, nu vitregi. Nu ma faceti sa imi para rau..iertati-ma!