Desigur, are sens, pentru ca asa ne-a spus Hristos.
Despre cum se impaca rugaciunea cu atributele lui Dumnezeu, s-au dat mai multe raspunsuri in lumea crestina. S-au scris chiar carti intregi pe tema asta. Daca esti interesat, poti cauta pe Google. Personal nu am fost pana acum preocupat de problema asta, de-aia nici nu mi-am facut o convingere clara in ceea ce priveste legatura intre atributele divine si rugaciune. Oricum, raspunsuri exista, multe si diverse, pentru ca si crestinii gandesc, sa stii. Si ei isi pun intrebari. Nu e rau, nu e pacat sa-ti pui intrebari, dar nu cu o inima impietrita, ci cu una deschisa pentru a primi adevarul.

Ceea ce vad eu la tine, topcat, nu te supara, e ca tu nu cauti adevarul in mod sincer, nu-L cauti pe Dumnezeu, ci cauti tot felul de noi motive pentru care sa nu crezi in El. Tu nu numai ca nu crezi in Dumnezeul crestin, dar nici nu admiti posibilitatea ca El sa existe. Tu nu vrei sa existe. Tu esti strans legat de ateismul tau, tu stii mai bine din ce motive (poate mandrie intelectuala, poate vreun pacat la care nu vrei sa renunti, nu stiu). Oricum, daca nu-ti despietresti inima si nu-ti schimbi atitudinea, o sa mori ateu neimpacat cu Dumnezeu. Cauta-L si roaga-L sa ti se reveleze cat timp inca mai traiesti, ca sa nu traiesti degeaba, si la sfarsitul vietii sa te trezesti despartit de El pe vecie. Renunta la ateism, si realizeaza ca el nu-ti poate da nimic. Daca nu-ti da viata vesnica, atunci nu-ti da absolut nimic. Nu e cu nimic mai bine a trai decat a muri, in conceptia ateista. Dar totusi, nu din cauza ca nu-ti da nimic trebuie sa-l respingi, ci din cauza ca e fals. Daca vrei dovezi clare care dovedesc crestinismul, motive pentru care sa crezi, cere-le, si comunitatea, incluzandu-ma pe mine, ti le va da.