Daca Maitreyi ne gadila nervul pudorii, ce sa mai zicem despre Cel mai iubit dintre pamanteni, care si el e in programa? Si ca tot veni vorba de Eliade, am avut La tiganci ca lectura suplimentara intr-un manual de liceu. Si n-a mai iesit nimeni obsedat sexual.

Romanul in sine nu mi-a placut; impartasesc despre el aproape aceeasi parere ca mihailt: proza erotica ieftina, nu chiar Sandra Brown, dar un fel de Sandra Brown al timpurilor in care a fost scris.

O fosta prietena de-a mea a fost studenta la filologie si-mi povestea cum Maytreyi nu este de fapt un roman erotic, nici macar unul de dragoste, ci un ars poetica al prozei, un testament al lui Eliade despre cum se scrie proza si ca asta ar fi parerea predominanta a criticilor contemporani.

Asa ca fie imi lipsesc mie cunostintele necesare despre teoria literaturii si o intelegere critica a beletristicii, fie romanul chiar este unul prost si criticii consuma hartie si cerneala degeaba, mergand foarte departe cu speculatiile. In general, cand vrei sa gasesti ceva intr-o opera, gasesti. E de-ajuns sa inventezi o teorie pe care sa o modelezi din mers pentru a se suprapune foarte bine peste opera analizata si exact asta cred ca s-a intamplat cu Maytreyi. In plus, Eliade nu era deloc matur din punct de vedere literar la vremea cand a scris romanul - as indrazni sa spun ca n-a fost nicidoata - cu atat mai putin matur indeajuns incat sa teasa o intreaga teorie literara si sa o ascunda la vedere intr-un roman erotic.

Dar ce stiu eu? Nu sunt un critic literar.