Citat:
În prealabil postat de sophia
Si aici ma gandesc la parabola cu femeile cu candelele care il asteapta pe Mirele lor. Nu reusesc sa inteleg in ea ( si sa fiu de acord), de ce nu au voie sa le ajute si pe celelalte in credinta. Cumva nu este crestinesc ce se spune acolo, este o contradictie: nu-ti dau tie, nu te ajut, ca sa-L intalnesc numai eu, sa ma mantuiesc numai eu. Daca poti sa ajuti pe altul, fa-o, chiar daca tu ramai la urma. Vei avea si tu locul tau, Dumnezeu te va aprecia si mai mult.
O sa spuneti ca trebuie sa fim toti pregatiti - teoretic da, dar practic nu suntem toti la fel, ca asa suntem facuti, fiecare in altfel.
|
Eu cred ca in parabola asta este vorba de momentul sau situatia, in care nimeni nu ne mai poate ajuta, stam in fata lui Dumnezeu si trebuie sa dam seama de ce am facut NOi cu cele ce ni s-au dat inainte, de El sau de altii. Exista un asemenea moment, totusi. Ca de obicei este vorba de un paradox: pe de o parte nu ne maituim singuri, pe de alta suntem judecati personal.
Nu este o situatie normala, in care ceilalti pot sa ne ajute. Vrea sa ne arate Hristos ca nu pe utem BAZA pe ajutorul celorlalti. Adica este scrisa pentru fetele fara ulei, nu pentru cele cu ulei. :-)
Este insa adevarat ca se zice si ca noi putem ajuta un om chiar si in iad cu rugaciunile noastre.
Stiti povestirea din Dostoievski cu firul de ceapa?