Problema se pune altfel din punctul meu de vedere Sophia. Omul, nu poate fi despartit de Dumnezeu pentru ca este creatia Lui. Fiecare dintre noi poarta in sine o farama din Rastignirea si Invierea Lui. Deci nu ne putem separa. Insa! Cand am spus viata trebuie dedicata Lui si pusa (doar) in slujba omului, m-am referit la faptul ca TOT ceea ce facem sa facem pentru Hristos nu pentru om. Atunci cand pornesti la drum sa faci ceva pentru a multumi un om...ajungi sa primesti suturi in...le rabzi?? Nu prea!! Dar cand le faci pentru Hristos...chiar daca ei suturi...primesti SI mangaiere.. Atunci "suturile" se transforma in bucurie. Poate nu ma intelegi, dar aceste lucururi nu se pot explica. Se pot doar simti. Spunea Ory ca si-a dat viata in mainile oamneilor care au stiut ce sa faca cu ea.. Pai...pai...daca e in mana omului...e clar ca stie el ce trebe facut. Dar i-a pune-o mata in mana Stapanei...sa vezi cum se schimba suferinta in bucurie. Si nu sunt vorba frumoase, nu e teologie inalta nu e vorba dulce, e viata. Sophia, boala asta a mea m-a invatat multe.. acum ceva ani ma luptam si cu morile de vand daca trebuia.. numai sa dovedesc ca nu sunt nebuna (asa ma considerau unii sin pricina SM) Acum am ajuns sa ma bucur ca ma fac nebuna. Pentru ca am invatat un lucru esential. NIMIC si NIMENI nu iti poate lua sau schimba INIMNA si CONSTIINTA. Ce-ti pasa ca te vad unii ca pe un nebun? Asta inseamna ca (si ) esti? Nu pe OM trebuie sa il multumesti, nu in slujba lui trebuie sa traiesti, nu cu el trebuie sa lupti o viata ci su tine insuti. Intelegi? Nu ai nevoie de multumirea si slava oamenilor ci de a Lui Hristos. Pentru ca daca "lumea" nu iti raplsteste ramane Hristos dator la tine...nu tu la El..Intelegi?