Marii calugari/duhovnici - de unde stiu sa sfatuiasca asupra problemelor laice?

[sophia]

Ei aici este intrebarea si problema mea si vad ca si a lui Ory.
Viata trebuie dedicata Lui sau oamenilor?
Si cred ca cei mai multi cad in extreme.
Iisus a spus asa: iubiti-va unii pe altii, asa cum va iubesc si eu. Niciodata n-a cerut renuntarea la oameni si n-a cerut iubire pentru EL.
N-a spus niciodata "iubiti-Ma" si traiti pentru Mine.
A murit si a adus noua lege pentru oameni, pentru ca lor sa le fie bine si nu pentru el, sau ca sa-i aduca spre EL. El a mers spre oamnei si le-a facut bine, i-a ajutat.
Pildele lui invata cum sa se poarte oamenii intre ei si nu cu EL.
EL nu se pune niciodata in discutie.
Iar in exemplul dat de cineva mai sus cu baiatul bolnav: primordiala a fost iubirea mamei lui, care a facut posibila rugaciunea si comunicarea cu EL.
Sigur ca credinta, rugaciunea, comunicarea cu EL sunt f.importante, dar nu ele sunt telul vietii noastre, zic eu.
Adica nu cred ca Dumnezeu a facut oamenii pentru EL, sau ca sa se roage LUI zi si noapte, ci ca sa populeze pamantul.
De fapt nu stiu bine, eu asa gandesc si inteleg. N-am gasit nicaieri altfel, nici preotii nu spun altfel.
Cand ajuti om si ii faci bine, o faci pentru el, dar prin asta placi si lui Dumnezeu si ii iubesti pe amandoi. Invers, daca lasi omul ca sa-l iubesti numai pe EL, s-ar putea sa nu functioneze asa bine.
Si daca voi dati exemple va dau si eu unul:
Acasa, sau pe strada vezi un om in situatie disperata, pe moarte, sau mai stiu eu, iar tu esti in drum spre biserica. Ce faci? Ramai sa ajuti omul, sau il lasi sa moara si te duci la biserica?
Asta este dilema mea.
Pentru mine credinta este: esti credincios si traiesti intru Domnul si te va iubi si Acesta, daca esti om bun si iti iubesti aproapele.
De aceea a si inceput biserica, toate confesiunile, cea ortodoxa mai timid inca, sa se indrepte spre social, spre om.
Si inca ceva: majoritatea sfintilor si martirilor au devenit asa datorita smereniei, milei fata de om, actelor de caritate, mai putin datorita rugaciunii intense in izolare. Sigur toate, intru credinta.
Nu stiu, poate gresesc acum in fata Lui, dar ce stiu si ce inteleg eu, simplu om?

[sophia]

...si ceilalti.
Nu m-am suparat pe voi. Discutam ca sa invatam si sa ne lamurim unii pe altii.

[cristiboss56]

În prealabil postat de sophia

...si ceilalti.
Nu m-am suparat pe voi. Discutam ca sa invatam si sa ne lamurim unii pe altii.

Uite vezi, o floare si un gand bun , aduc ORTODOXIA in sufletele noastre. Incet, incet, cu iubire si multa, multa RABDARE.

În prealabil postat de sophia

Acasa, sau pe strada vezi un om in situatie disperata, pe moarte, sau mai stiu eu, iar tu esti in drum spre biserica. Ce faci? Ramai sa ajuti omul, sau il lasi sa moara si te duci la biserica?
Asta este dilema mea.

Liturghia ta este de a salva viata omului cazut. Si iti spun cu toata convingerea ca este cea mai placuta Liturghie pe care ai putea-o oferi tu Domnului, Sophia . In rest, ai dreptate. Ne cramponam de reguli si uitam esenta. Da..pentru ca exista si un dar...aceste reguli fac totusi parte din Biserica noastra. De aceea ne trebuie un povatuitor, sa stim cat si cum trebuiesc respectate. Nu mai lua de bun tot ce spunem noi aici..ultimul cuvant intotdeauna trebuie sa fie nu al meu sau al lui x sau y ci al duhovnicului.

În prealabil postat de eduardd

. Ne cramponam de reguli si uitam esenta.

Jenica, faptul ca tu ai invatat din biblie, ca daca in drum spre biserica intalnesti un om cazut jos, trebuie sa-l ajuti pe acesta mai intai si apoi sa mergi la Liturghie, aceasta nu e o regula? Oare nu ai in felul acesta fixat in minte ca mai intai ajuti omul aflat intr-o situatie speciala si apoi te duci sa te rogi? Aceasta este insasi esenta credintei, cum sa nu tinem atunci cont de reguli? Pentru mine acestea sunt regulile de care am amintit, nu lucruri de forma.

În prealabil postat de Anca-Miha

Jenica, faptul ca tu ai invatat din biblie, ca daca in drum spre biserica intalnesti un om cazut jos, trebuie sa-l ajuti pe acesta mai intai si apoi sa mergi la Liturghie, aceasta nu e o regula? Oare nu ai in felul acesta fixat in minte ca mai intai ajuti omul aflat intr-o situatie speciala si apoi te duci sa te rogi?

Da este o regula Anca, de fapt este mai mult decat atat..este o PORUNCA! Dar viata, viata asta de zi cu zi m-a invatat ca fara Iubire, regula nu poate fi aplicata. Eu inclin sa cred (Doamne iarta-ma daca gresesc) ca nu regula te indeamna sa ajuti ci inima ta milostiva. Eu am o vorba Anca, pe care cred ca o stii deja..Dumnezeu nu are nevoie in cer de suflete de tabla ci de carne. Regulile din punctul meu de vedere sunt facute in primul rand pentru smerenia noastra apoi pentru a ne ghida. Mai mult, aceste canoane, invataturi sunt vii, VII! in esenta lor sta Cuvantul Lui Hristos care e pururea VIU. Exact cum scriam pe un alt topic ca, noi ducem mai departe sfatul primit de duhovnic, gresind astfel (poate fara voie) asa si cu regulile acestea. .Nu sunt facute pentru a fi incalcate ci sunt facute pentru a indrepta, ajuta, forma. Sa fiu bine inteleasa NU contest canoanele sau tipicele sau orice alta invatatura ci spun ca ele trebuiesc adaptate ( de duhovnici, nu de mireni) dupa putinta, slabicuinea, nevointa fiecaruia Vorbeam de menstruatie. Cineva de aici de pe forum a spus ca a primit binecuvantare sa intre astfel in Sfantul Altar (fiind poate unica ocazia, parintele i-a dat voie). iti dai seama? in Altar. Fata a intrat si este fara pacat desi a incalat regula. Stii de ce e fara pacat? pentru ca a facut ASCULTARE. Ei, dar daca ea acum ma indeamna si pe mine si pe x si pe y sa faca la fel..cum se intampla adesea (din pacate!!!) este pacat!! De fapt tocmai din acesta pricina ( a ascultarii babei Floarea din cotul gardului si NU a duhovnicului) se intampla atatea in biserica noastra..si nu mai repet ceea ce am scris deja pe un alt topic. Acel principiu al iconomiei sta la baza a ceea ce am scris eu aici si in primul mesaj. Problema adevarata incepe abia cand cel ce face "dezlegari" in baza acestui principiu NU este imputernicit sa o faca...

[ory]

În prealabil postat de sophia

Ei aici este intrebarea si problema mea si vad ca si a lui Ory.
Viata trebuie dedicata Lui sau oamenilor?
Si cred ca cei mai multi cad in extreme.
Iisus a spus asa: iubiti-va unii pe altii, asa cum va iubesc si eu. Niciodata n-a cerut renuntarea la oameni si n-a cerut iubire pentru EL.
N-a spus niciodata "iubiti-Ma" si traiti pentru Mine.
A murit si a adus noua lege pentru oameni, pentru ca lor sa le fie bine si nu pentru el, sau ca sa-i aduca spre EL. El a mers spre oamnei si le-a facut bine, i-a ajutat.
Pildele lui invata cum sa se poarte oamenii intre ei si nu cu EL.
EL nu se pune niciodata in discutie.
Iar in exemplul dat de cineva mai sus cu baiatul bolnav: primordiala a fost iubirea mamei lui, care a facut posibila rugaciunea si comunicarea cu EL.
Sigur ca credinta, rugaciunea, comunicarea cu EL sunt f.importante, dar nu ele sunt telul vietii noastre, zic eu.
Adica nu cred ca Dumnezeu a facut oamenii pentru EL, sau ca sa se roage LUI zi si noapte, ci ca sa populeze pamantul.
De fapt nu stiu bine, eu asa gandesc si inteleg. N-am gasit nicaieri altfel, nici preotii nu spun altfel.
Cand ajuti om si ii faci bine, o faci pentru el, dar prin asta placi si lui Dumnezeu si ii iubesti pe amandoi. Invers, daca lasi omul ca sa-l iubesti numai pe EL, s-ar putea sa nu functioneze asa bine.
Si daca voi dati exemple va dau si eu unul:
Acasa, sau pe strada vezi un om in situatie disperata, pe moarte, sau mai stiu eu, iar tu esti in drum spre biserica. Ce faci? Ramai sa ajuti omul, sau il lasi sa moara si te duci la biserica?
Asta este dilema mea.
Pentru mine credinta este: esti credincios si traiesti intru Domnul si te va iubi si Acesta, daca esti om bun si iti iubesti aproapele.
De aceea a si inceput biserica, toate confesiunile, cea ortodoxa mai timid inca, sa se indrepte spre social, spre om.
Si inca ceva: majoritatea sfintilor si martirilor au devenit asa datorita smereniei, milei fata de om, actelor de caritate, mai putin datorita rugaciunii intense in izolare. Sigur toate, intru credinta.
Nu stiu, poate gresesc acum in fata Lui, dar ce stiu si ce inteleg eu, simplu om?

Exact, exact asa am pus si eu problema deseori pe forum, pentru ca nimic nu poate sa demonstreze o credinta mai presus de atitudinea oamenilor fata de aproapele. nu exista iubire dedicata Domnului in afara iubirii dedicate aproapelui....Nu cere Dumnezeu asa ceva. Din pacate, de multe pro se intelege exact altceva...si nu este de folos cu nimic.

[cristiboss56]

În prealabil postat de ory

Exact, exact asa am pus si eu problema deseori pe forum, pentru ca nimic nu poate sa demonstreze o credinta mai presus de atitudinea oamenilor fata de aproapele. nu exista iubire dedicata Domnului in afara iubirii dedicate aproapelui....Nu cere Dumnezeu asa ceva. Din pacate, de multe pro se intelege exact altceva...si nu este de folos cu nimic.

Multe nu sunt de folos , dar ne folosim discernamantil , nelasandu-ne prada gandurilor . Nu poti sti ce se ascunde in spatele unui monitor, dar poti sa simti Ory, pentru-ca am fost inzestrati mai ales cu simtire . Cei ce nu vad efectiv ( orbii ) , au o simtire triplata , deci simtirea e de baza pentru toti oamenii , si in general pentru toate fapturile Create de Dumnezeu. Si o floare simte cand e iubita . . . Folosim forte des numele lui Dumnezeu, draga Ory, dar asa de putin il cunoastem, nu pentru-ca EL se vrea necunoscut, ci tocmai din nefolosirea simtirii date, sau a folosiri ei in alte directii. Cand cineva iti intinde mana si tu ii intorci spatele, niciodata nu ai sa-L cunosti cu adevarat pe DUMNEZEU. Cand cineva plange, si tu treci nepasator pe langa el , niciodata nu ai sa- L cunosti cu adevarat pe DUMNEZEU . Cand mai tot timpul pedalezi pe ideea ca detii adevarul si cam toti gresesc si-ti vor raul ,niciodata nu ai sa- L cunosti cu adevarat pe DUMNEZEU , etc, etc. Invata sa primesti si binele si raul , si dragostea, si iubirea, si sminteala, si greseala , si frumosul , si uratul , si alintarea, si mustruluiala , si ai sa vezi cate se schimba , in BINE, in viata ta, DRAGA MEA ORY.

[ory]

În prealabil postat de cristiboss56

Multe nu sunt de folos , dar ne folosim discernamantil , nelasandu-ne prada gandurilor . Nu poti sti ce se ascunde in spatele unui monitor, dar poti sa simti Ory, pentru-ca am fost inzestrati mai ales cu simtire . Cei ce nu vad efectiv ( orbii ) , au o simtire triplata , deci simtirea e de baza pentru toti oamenii , si in general pentru toate fapturile Create de Dumnezeu. Si o floare simte cand e iubita . . . Folosim forte des numele lui Dumnezeu, draga Ory, dar asa de putin il cunoastem, nu pentru-ca EL se vrea necunoscut, ci tocmai din nefolosirea simtirii date, sau a folosiri ei in alte directii. Cand cineva iti intinde mana si tu ii intorci spatele, niciodata nu ai sa-L cunosti cu adevarat pe DUMNEZEU. Cand cineva plange, si tu treci nepasator pe langa el , niciodata nu ai sa- L cunosti cu adevarat pe DUMNEZEU . Cand mai tot timpul pedalezi pe ideea ca detii adevarul si cam toti gresesc si-ti vor raul ,niciodata nu ai sa- L cunosti cu adevarat pe DUMNEZEU , etc, etc. Invata sa primesti si binele si raul , si dragostea, si iubirea, si sminteala, si greseala , si frumosul , si uratul , si alintarea, si mustruluiala , si ai sa vezi cate se schimba , in BINE, in viata ta, DRAGA MEA ORY.

Acum am invatat sa iau toate cate imi sunt date in viata, deopotriva, am invatat sa le simt trasaturile si dincolo de aparenta. Acum accept totul, dar, uneori cred ca este prea tarziu.
Stiu ca acceptarea tuturor lucrurilor inconjuratoare, a celor pe care le intampinam, acceptarea ca atare confera multa INTELEPCIUNE.

[cristiboss56]

În prealabil postat de ory

Acum am invatat sa iau toate cate imi sunt date in viata, deopotriva, am invatat sa le simt trasaturile si dincolo de aparenta. Acum accept totul, dar, uneori cred ca este prea tarziu.
Stiu ca acceptarea tuturor lucrurilor inconjuratoare, a celor pe care le intampinam, acceptarea ca atare confera multa INTELEPCIUNE.

Târziu ? ? ? La 35 de ani, nu-i târziu deloc. Eu multe le-am învăţat mult mai târziu, dar copilul din mine îmi joacă feste şi refuz cu încăpăţânare tăvălugul timpului. Culmea, parcă -ncep să-ntineresc din nou . De-L avem pe Dumnezeu lângă noi, de nimic să nu ne temem dragă Ory , nici când greşim, pentru că El ne ridică , nu ne lasă şi asta ţi-o spun din propria-mi experienţă. Frica de Dumnezeu nu este frica de cel ce biciuieşte, este acea frică ce-o manifestăm în faţa celui mai bun prieten, de a nu-l mâhni într un fel sau altul, o frică ce te face să gândeşti de o mie de ori fiecare cuvânt rostit, fiecare gest în parte. Din păcate şi aşa greşim , ca nişte copii nătângi ce pleacă la joacă şi uită să mai vină acasă.