În prealabil postat de Callisto

Experimentul cu iluzia optica si tendinta creierului de a umple golurile era prezentat si sub forma ( mai lesne de explicat a) scrisului incomplet. In fine, se stie ca simturile noastre sunt inselatoare si lumea fizica ar putea fi altfel decat asa cum o percepem uneori.Dar ce legatura are asta cu credinta, care tocmai vorbeste de un nivel supra-senzorial? Certitudinea acolo este data tocmai de trairea individuala si proprie. Nimeni nu vine sa iti spuna cum sau ce ar trebui sa simti. Este zona lui eu-spirit si El-Duh si nimic altceva. Cand vorbesc de pustinici s.am.d. nu ma refer in primul rand la viziunile lor (s-au infomentat si au inceput sa delireze prin deserturi/paduri), ci la trairea acestei nemijlociri. Daca postesc , stau in frig si altele asemenea o fac exact pentru a se rupe de lumea fenomenala si a lasa mult loc celei spirituale. Ori, tu mereu aduci argmente din lumea care intereseaza cel mai putin.
Ma intreb totusi de ce aceasta tendinta a creierului : poate pentru ca experienta fiecarei persoane, la nivel fizic, este limitata. Si aceasta completare a golului poate fi numita intuitie. Rolul intuitiei ar fi acela de a ne spune unde merita continuata o cercetare depunand energie pt asta si unde n-am face decat sa ne fofilam in false probleme. E doar o parere...