Toate ar fi de înțeles dacă am exclude faptul că trăim printre creștini. Numai că, cel puțin teoretic, într-o comunitate creștină, cel puțin teoretic ar trebui ca "ceea ce este da să fie da și ce este nu, nu ". Cum o comunitate de creștini, care se împărtășesc din același potir, pot să fie distanți și nesinceri ? Toată lumea minte frumos și de aceea nu putem găsi , decăt cu mare greu, comunități autentic creștine. Fiecare are păcatele sale, fiecare are problemele sale și fiecare se rușinează, într-o măsură mai mare sau mai mică, de lucrurile cu care nu se poate "mândri". Dar ce-ar fi dacă oamenii ar trăi, pur și simplu, împreună, fără să se mintă ? Este extrem de greu să trăiești alături de cineva care nu este exact ca tine. Te poate deranja chiar și felul în care respiră cineva care-ți displace. Pur și simplu. Conviețuirea este una și viața parohială este altceva. Dar dacă aceste două ar tinde să semene, în sens că s-ar rezolva problema de comunicare în ambele, cred că ne-am apropia de " o singură turmă " și Păstorul este unul, pentru toți.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|