Sinceritatea :

[cristiboss56]

Toate ar fi de înţeles dacă am exclude faptul că trăim printre creştini. Numai că, cel puţin teoretic, într-o comunitate creştină, cel puţin teoretic ar trebui ca "ceea ce este da să fie da şi ce este nu, nu ". Cum o comunitate de creştini, care se împărtăşesc din acelaşi potir, pot să fie distanţi şi nesinceri ? Toată lumea minte frumos şi de aceea nu putem găsi , decăt cu mare greu, comunităţi autentic creştine. Fiecare are păcatele sale, fiecare are problemele sale şi fiecare se ruşinează, într-o măsură mai mare sau mai mică, de lucrurile cu care nu se poate "mândri". Dar ce-ar fi dacă oamenii ar trăi, pur şi simplu, împreună, fără să se mintă ? Este extrem de greu să trăieşti alături de cineva care nu este exact ca tine. Te poate deranja chiar şi felul în care respiră cineva care-ţi displace. Pur şi simplu. Convieţuirea este una şi viaţa parohială este altceva. Dar dacă aceste două ar tinde să semene, în sens că s-ar rezolva problema de comunicare în ambele, cred că ne-am apropia de " o singură turmă " şi Păstorul este unul, pentru toţi.