Citat:
Īn prealabil postat de Callisto
Faptul ca cineva isi poate da viata (adica fizicul, singurul pe care il detine concret) pentru credinta intr-un adevar ( ceva abstract ) mi se pare mai mult decat onorabil, desi ar putea fi luat, in prima instanta , ca un act total irational si inutil. Inca o data, tu vei spune ca e rezultat al unei proaste functionari a creierasului, dar eu cred altceva.
|
Nu nu voi spune ca e o proasta functionare a creierasului.
Insa a pretinde ca cineva isi da viata pentru ceva abstract e o exagerare fara vreun fundament. Nu exista ceva abstract. Insusi Dzeu e personalizat. Daca iti dai viata pentru ceva, o faci pentru ca tu consideri (nu neaparat constient) ca viata ta e mai putin importanta decit beneficiile pe care le aduce martirajul tau.
Mama de prepelita se arunca in fata uliului pentru ca prefera sa moara ea mai degraba decit puiul ei. E un martiraj si asta. Si, mai ales, foarte simplu explicabil evolutionist. Martirajul pentru o credinta asa-zis abstracta e numai o mostenire a comportamentului prepelitei.
Nimic inaltator, nu? Ateii astia reductionisti!