catre topcat :
1. Ok, am inteles ca Darwin nu foloseste termenul "evolutie" decat o data in "Originea speciilor" si in rest prefera "descendenta cu modificari" tocmai pentru a nu da conotatia de progres. Si inteleg ca nu e nevoie, in zona stiintificului, sa apelam la necesitate, cauzalitate etc. Cand am citat din Berdiaev, tocmai spuneam ca stiinta lucreaza cu datul, cu ce avem in mana si sub ochi, cu felul in care functioneaza concretul. Nu e putin, dar nu e nici indeajuns. Asta ii e pur si simplu obiectul. Daca pentru tine asta ajunge, e perfect.
2. Martirajul- ma refer la cel care afecteaza in mod strict persoana celui care alege sa fie martir. Faptul ca cineva isi poate da viata (adica fizicul, singurul pe care il detine concret) pentru credinta intr-un adevar ( ceva abstract ) mi se pare mai mult decat onorabil, desi ar putea fi luat, in prima instanta , ca un act total irational si inutil. Inca o data, tu vei spune ca e rezultat al unei proaste functionari a creierasului, dar eu cred altceva.
Frica de Dumnezeu de care se vorbeste aici (poate ca ti s-a mai spus, nu stiu) este cea a sufletului...nu e vorba deci despre o teama legata de penitenta si asupriri fizice dupa moarte. Tocmai de aceea Inchizitia si n-a adus nici un spor de credinciosi, la fel cum in urma scolasticismului (care propovaduia o intelegere extrem-rationala a lui Dumnezeu) a aparut in Europa umanismul si antropocentrismul. Iisus apare adeseori reprezentat cu o faclie in dreptul inimii, nu cu un beculet aprins deasupra capului. Daca se stinge faclia, e bezna. Sufletului ii este teama de bezna pt ca e in deriva. Mintea poate sa fie cat de luminata si logica, dar atunci cand afectele se desfasoara haotic, intreaga fiinta e perturbata. Daca nu ai simtit asta niciodata, nu pot decat sa ma bucur pt tine si sa inchei aici. Spusele mele nu te vor convinge mai mult decat ale celorlalti care, oricum, sunt mult mai bine asezati pe calea asta.
|