Citat:
În prealabil postat de laurschepsis
Doamne-ajuta!
Prea multi, in ultima vreme ne indeamna sa renuntam a mai cultiva valorile nationale. Media abunda in mesaje care sa ne convinga ca suntem un popor de nimic. Foarte rar mai vine cineva si mai spune si un cuvant frumos despre romani. Si asta, pe mine ma doare. Zilnic, mai mult sau mai putin direct ni se sugereaza sa renuntam la specificitati nationale si sa "evoluam". Adica, sa invatam sa ne aliniem la noile valori si sa le lasam in uitare cele care ne-au tinut in viata pana acum. Daca spui un singur cuvant despre Miorita esti desuet. Daca mai amintesti si de Mesterul Manole si Eminescu esti deja nationalist orgolios. Cand evoci pe Brancoveanu si iti tremura glasul ajungi sa fii plasat in categorii patologice. Dan Puric, pentru ca "isi permite" asa ceva este catalogat de catre noua intelighentie, extremist mistic. Aceeasi reteta stalinista: amputeaza-i unui popor trecutul si te va lasa sa-i construiesti viitorul. Pana atunci, denigreaza, denigreaza, denigreaza ca pana la urma ceva s-o prinde. Este din ce in ce mai greu sa vezi Romania profunda (ca tot am amintit de Dan Puric) cand zilnic, pe toate canalele se toarna straturi de noroi peste ea. Numai ca, peste ani, cand vor da toate aceste mizerii de o parte ca sa vada daca in sfarsit ne-am sufocat, vor constata ca pacientul este inca in viata si culmea, si-a pastrat cu credinta IDENTITATEA (imaginea ii apartine tot lui Dan Puric).
Doamne-ajuta!
|
Da. cam asa este..
Sunt curioasa la ce concluzie s-ar ajunge daca s-ar cerceta adevarata nationalitate a celor care imping cultura romana catre standardul de nivel european :)).
Chiar cand ni se spune ca avem o traditie pe care trebuie sa o pastram, este vorba de o traditie golita de continut, fara substanta.
Mi se pare pe undeva firesc ca unii sa agreeze Miorita.
Bunicii mei erau tarani. Cand eram foarte mica, imi amintesc.. inca aveau razboi de tesut. Bunica avea costume populare facute de ea in tinerete. Tesute si brodate de ea. Multe din lucrurile din casa erau facute de ea. Totul dainuia. An dupa an mergeam acolo.. nimic nu se schimba: nici casa, nici gradina, nici rutina zilnica.. Ei nu incepeau nimic fara "Doamne ajuta!" si spuneau adesea "Doamne, multumescu-Ti".
In ziua de astazi este atata alergatura si imprastiere a devenit imposibil sa te regasesti pe tine, cu atat mai putin probabil sa-ti regasesti originile.