Citat:
În prealabil postat de Traditie1
Rostul femeii nu este de a avea copii ci ca si la barbat, de a fi fericita iar faptul ca multe femei nu reusesc sa desparta fericirea de faptul de a avea copii e din pricina împatimirii si confuziei. Fiindca si constiinta maternitatii este o împatimire, omul nu e ontologic barbat si femeie ci dezvolta o constiinta de gen ca urmare a experientelor de care a avut parte.
De asemeni frica sociala de a nu fi feminine le limiteaza pe multe femei de la o viata mai profunda.
|
Totusi, ni se spune in Biblie ca femeia se va mantui prin nastere de prunci.
Si ni se spune in Biserica ca femeia are alt rol de indeplinit, de a fi mama, si de asta nu poate fi preot (printre altele).
Asta o necajeste pe Sophia. Eu o inteleg, desi cred ca exista solutii la problema ei, la care i-au raspuns altii (cristina, neosisaa..) deja foarte frumos mai sus.
A spune ca ontologic suntem fara gen este si adevarat si fals in acelasi timp: este adevarat pt ca faptul ca suntem oameni primeaza, avem aceeasi natura umana, insa este fals pentru ca Dumnezeu ne-a facut femeie si barbat, si nu se spune nicaieri ca nu vom ramane cu unele caracteristici de gen si in Imparatie. Se spune ca in Hristos nu este barbat si femeie, da, in sensul ca ei sunt egali in fata lui Hristos si ca umanitatea primeaza, spune sf. Maxim ca este una din despartirile care vor fi unite, dar nu este clar daca aceasta unire va fi chiar o contopire, o desfiintare a diferentei (s-ar putea sa fie, da), asa cum nici diferenta dintre creat si necreat nu va fi desfiintata.
Oricum, nu ni se cere NOUA sa devenim mai putin femei si barbati ca sa ne indumnezeim.
In general in biserica ni se spune sa fim femei si barbati, nu sa ne stergem diferentele de gen. Nu sunt de acord cu ideea asta. Sigur ca mai intai trebuie sa fim oameni, dar fiind oameni nu trebuie sa ne stergem diferentele de gen, tot asa cum nu ne stergem nici diferentemle de personalitate prin indumnezeire, ci devenim si mai personali.