Multumesc !!!
Este prima data cand intru sa postez o problema pe un forum si trebuie sa marturisesc ca sunt impresionata de ajutorul pe care mi l-ati dat ! Nici nu ma asteptam sambata sa-si bata cineva capul sa-mi scrie vreun rand, sincer ! Multumesc inca o data !
Sa incep cu primul mesaj de la "Moshu". Ai dreptate deznadejdea e una din armele diavolului si simt ca atunci cand sotul mai face cate o boacana asta e prima treaba care-mi incolteste inima deznadejdea: ca nimic nu se va schimba niciodata, ca nu e nici un sens....Ca daca nici pe sot nu-l iubesc, cum o sa iubesc restul oamenilor ?! of ! Dar slava Domnului ca-mi El risipeste repede gandurile astea.
In ceea ce priveste respectul fata de el, intr-adevar este o mare greseala din partea mea sa ajung sa nu-l respect, mi-e tare frica de acest stadiu ca sa zic asa. Spunea un parinte odata ca Domnul ne da tot ce ne trebuie in fiecare moment din viata noastra ca sa fim ca El sa facem alegerile Lui si nu alegerile diavolului, adica avem tot ce ne trebuie ca sa nu pacatuim. Deci se aplica si la mine. Rational imi spun ca trebuie sa-l respect si sa-l iubesc neconditionat, altfel nu are nimic valoare in vesnicie. Dar sunt om slab,bolnav .
Da, e mare dar de la Domnul ca sunt casatorita, mai ales ca inainte sa-l cunosc pe el am tot cautat un om din Biserica si oarecum ma descurajasem ca sa mai gasesc pe cineva vreodata...
Bine, el a avut si o copilarie dificila (diferita de a mea care a fost ca in povesti: parinti iubitori, bunici credinciosi, impartasita in fiecare duminica, etc...) : la doi ani de la nasterea lui Gabi, tatal lui datorita unui sir de evenimente nefericite s-a refugiat in bautura si petreceri cu femei. A rabdat mama lui 15 ani treburile astea si pana la urma s-au despartit. El a fost singur la parinti si toata copilaria a asistat la certuri,urlete, batai, vanatai....... dureros ! Si nu a avut niciodata pe tatal lui ca exemplu si ca indrumator. Iar cu tatal meu...ce sa zic ?! Parintii ,mei il iubesc pe el ca pe mine, le e drag de el dar nu cred ca ar fi cazul de asa discutii intre Gabi si tatal meu...cred ca le-ar fi rusine la amandoi.
Da, Gabi e genul visator mai de graba! Incepe lucruri marete si nu le termina niciodata, nu numai ca nu le termina dar nici nu intra la pasul doi! El nu are incredere in fortele proprii, imi mai zice : "da, ca de obicei eu voi gresi si aici..." si greseste si apoi zice : "vezi, ti-am zis ca o sa gresesc, eu mereu gresesc!". Si ii zic sa nu mai plece de la premisa ca greseste ca cel care zicea "eu o sa ajung in iad, eu o sa ajung in iad!" si a ajuns in iad ptr ca spunea cu deznadejde!
Dar per total, ai dreptate, din punctul meu de vedere faptul ca nu ii pot purta neputinta e o boala a mea, nu am de ce sa nu-i port greutatea lui, ca si Hristos imi poarta mie toate mizeriile.
|