Citat:
În prealabil postat de Marius22
Pentru mine, fie ca omul a pasit sau nu pe luna, faptul in sine ramane invariabil, tot o minciuna a minciunilor. Este o orientare gresita a omenirii mai mult spre lumea exterioara decat spre cea interioara, mai mult spre material decat spre spiritual.
Omul, dispus sa cunoasca mai mult despre univers decat despre sine insusi, ramane,din pacate, la o intelegere superficiala, doar in parte, a lucrurilor. La ce imi foloseste sa detin din ce in ce mai multe informatii, daca raman in afara sensului propriei existente?
|
Dumnezeu ne-a dat pamantul (adica intreg Universul) spre a-l descoperi, a-l stapani si a-l lucra. Scopul era ca omul sa-L se suie catre Dumnezeu prin toate fapturile, prin toata Creatia, folosindu-se de ratiune si de simturi.
Daca Adam nu ar fi cazut, acum am fi fost o civilizatie superavansata tehnologic si nu numai, intr-o lume perfecta, neafectata de rau. Poate ca descopeream si alte lumi in Univers... Dar omul a ales sa spuna NU.