Citat:
În prealabil postat de cristiboss56
În unanimitate,Sfinții Părinți au confirmat și au accentuat că conștința noastră , precum și mustrările ce vin ( mustrările de conștință ) , este certitudinea legături noastre cu Dumnezeu, dar să avem mintea, si sufletul dăruit lui Dumnezeu, prin rugăciune, post , mărturisire și Împărtășire.
Conștința te îndrumă, te avertizează, îți dă sclipirea necesară în momentele dificile, te mustră pentru faptele nevrednice. Conștința noastră ( legătura cu Dumnezeu ) este permanentă. Adormirea conștinței, este îndepărtarea de Dumnezeu, și mult mai grav , ruperea acestei legături , prin voia liberă dată .
|
Bine, Cristi, poate m-am exprimat gresit.
De multe ori am facut raul convinsa fiind ca binele il lucrez!
Si ma rog, postesc.. etc. Si poate doar mi se pare, dar parca binele tot nu prea il fac. Mi se pare destul de periculos sa ma incred in mintea mea (am abilitati analitice excelente, am logica de fier- masurata prin teste psihometrice etc. nu vreau sa fac acum pe proasta, ca nu sunt. Dar mintea nu ajuta sa discerni binele de rau). Nu stiu cum va percepeti voi constiinta. (Eu o consider efortul de a fi sincer cu propria persoana si atunci eficienta ei tine de experienta de viata. Poate gresesc. Dar in sensul expus de Cristi.. putem concluziona ca ateii ar avea constiinta adormita deoarece s-au rupt voluntar de Dumnezeu?)