inteleg ce vrei sa spui, pentru ca si mie mi-a venit greu la inceput sa accept mental sa ma impartasesc (aproape) in fiecare duminica. dar era si mai aiurea sa fac dupa capul meu si sa stau deoparte, cand parintele ne chema la impartasit. ce frumos este sa vezi cum se aseaza toti frumos la rand, si doar cativa raman pe margine, din motive numai de ei stiute. si ce trist sa vezi ca in bisericile romanesti sunt atat de multe duminici cand nu se impartaseste nimeni, desi este biserica plina.