Dorul ala care il simt eu e si un dor de copilarie ,cand mergeam la bunici si isi aratau dragostea fata de mine,am niste bunici care si acum mai sunt in viata ,bunicii mei intotdeauna m-au iubit si ma iubesc ca pe fiul lor,ar da totul sa imi fie bine ,am atatea amintiri frumoase cu ei dar si cu parintii ,tot felul de calatorii,de momente care cand ma gandesc la ele ma apuca plansul,viata mea a devenit monotona ,din cauza depresiei cand ma gandesc sa fac un lucru nu am chef si simt acel dor cu senzatia ca nu s-ar umple niciodata.....perioada copilariei desi a fost marcata si ea de cateva necazuri a fost superba...eu care inainte stateam treaz vreo 20 de ore ,eram plin de viata si de activitate am ajuns sa nu am chef de viata...sper ca ,cu ajutorul lui Dumnezeu sa trec peste aceasta perioada si sa vin sa scriu ca totul e bine.
|