Ce sa mai fac? sunt disperat.

[Vickuo]

Dorul ala care il simt eu e si un dor de copilarie ,cand mergeam la bunici si isi aratau dragostea fata de mine,am niste bunici care si acum mai sunt in viata ,bunicii mei intotdeauna m-au iubit si ma iubesc ca pe fiul lor,ar da totul sa imi fie bine ,am atatea amintiri frumoase cu ei dar si cu parintii ,tot felul de calatorii,de momente care cand ma gandesc la ele ma apuca plansul,viata mea a devenit monotona ,din cauza depresiei cand ma gandesc sa fac un lucru nu am chef si simt acel dor cu senzatia ca nu s-ar umple niciodata.....perioada copilariei desi a fost marcata si ea de cateva necazuri a fost superba...eu care inainte stateam treaz vreo 20 de ore ,eram plin de viata si de activitate am ajuns sa nu am chef de viata...sper ca ,cu ajutorul lui Dumnezeu sa trec peste aceasta perioada si sa vin sa scriu ca totul e bine.

[florina_drossu]

De multe ori, diavolul da o sensibilitate exagerata. Prea multa nostalgie si melancolie sunt semne ca respectiva persoana nu este pe drumul cel bun. Parintele Arsenie Papacioc spunea ca atunci cand simti tristete exagerata este sigur de la diavol si trebuie sa te scuturi, sa lupti cu acea stare. Bucuria este starea fireasca a crestinului caci Hristos a biruit moartea si iadul!

[giorgianafl]

În prealabil postat de Vickuo

Dorul ala care il simt eu e si un dor de copilarie ,cand mergeam la bunici si isi aratau dragostea fata de mine,am niste bunici care si acum mai sunt in viata ,bunicii mei intotdeauna m-au iubit si ma iubesc ca pe fiul lor,ar da totul sa imi fie bine ,am atatea amintiri frumoase cu ei dar si cu parintii ,tot felul de calatorii,de momente care cand ma gandesc la ele ma apuca plansul,viata mea a devenit monotona ,din cauza depresiei cand ma gandesc sa fac un lucru nu am chef si simt acel dor cu senzatia ca nu s-ar umple niciodata.....perioada copilariei desi a fost marcata si ea de cateva necazuri a fost superba...eu care inainte stateam treaz vreo 20 de ore ,eram plin de viata si de activitate am ajuns sa nu am chef de viata...sper ca ,cu ajutorul lui Dumnezeu sa trec peste aceasta perioada si sa vin sa scriu ca totul e bine.

am o prietena care de cativa ani sufera de depresie..a incercat de toate,medicamente, psihologi,terapie..si nici o schimbare. dar nici nu se tinea de tratament, nu avea rabdare..a fost la preot dar degeaba, fiindca fara vointa nu faci nimic..acum este plecata in Italia la rude.Eu zic ca cel mai importanta este vointa, credinta, optimismul...fiindca orice sfat ai primi este in zadar daca nu stii cum sa actionezi spre binele tau. Prietena mea ma acuza ca nu o inteleg, ca nu stiu cat de greu ii este...este adevarat, nimeni nu poate sti cat de greu iti este, dar nici nu poti primi nici un ajutor daca nu faci decat sa-ti plagi de mila...
trebuie sa gasesti cauzele problemei si sa le inlaturi...trebuie sa fie o explicatie ptr starea ta, si odata gasite cauzele va trebui sa lupti sa le elimini...
sunt atatea lucruri de care te poti bucura,sunt atatea lucruri ptr care trebuie sa fii recunoscator...sunt atatia oameni in jurul nostru care o duc mai rau....
sunt sigura ca Dumnezeu te va ajuta, totul depinde numai de tine, si de EL.