Citat:
În prealabil postat de ai2
Noi pentru a-i respecta pe ceilalti nu avem nevoie de un "tata" comun. Respectul nu este garantat! Respectul se castiga greu si pe merit, nu printr-un verset din Biblie! Foarte putini merita respectati. Uita-te cati fac treaba de mantuiala. Chiar ii respecti?
Ateismul nu promoveaza interesul propriu. Stiintific vorbind, cel mai bine e sa actionezi in interesul grupului, nu in interes personal.
|
As vrea sa mai raspund numai la asta deocamdata.
Mi se pare periculoasa notiunea asta de respect. Adica cum, respectam numai pe cine merita? Cum ni se pare (dupa ce criterii?) ca cineva nu merita respectul, ce facem cu el? Il punem la zid, il umilim, dam cu el de pamant? Nu ii dam nici o sasa?
Cam asa, sa ma iertati, prieteni atei de aici, faceti voi cu noi in acasta discutie, mi se pare. Ne considerati din start nedemni de respect, pentru ca suntem manipulati, prosti, nebuni sau mai rau, manipulatori aroganti si intoleranti.
Eu vorbeam de respectul unei persoane ca persoana umana. Chiar atunci cand un om nu-si face treaba, cand greseste, pur si simplu, el ramane om pentru crestinism si i se datoraza o forma infinita de respect. El poarta pentru noi intotdeauna chipul lui Dumnezeu.
Cat despre morala atee, da, imi amintesc ca si topcat, in discutia 'exista morala atee', vorbea despre asta. Mie mi se pare ca acest criteriu stiintific, de a face binele pentru ca asta face bine societatii si este mai rational sa fii altruist decat egoist, nu functioneaza prea bine la nivelul individului, cu rare exceptii. Ba nu functioneaza mai deloc, pana la urma ce il face pe un individ ateu sa fie altruist este ori educatia ('eu asa ceva nu fac'!) ori constiinta, acea voce misterioasa care ii spune ca nu este 'bine' sa faca un anumit lucru. Dragostea care este in el, si nu stie cine a pus-o.
Uitasem politia ;-)
Va urez noapte buna!