Sfântul Ioan Scararul spunea ca sunt fericiti aceia care ramân în manastire pâna la sfârsit dar sunt si mai fericiti aceia care schimba manastirea pentru Dumnezeu. Pe vremea aceea manastirile erau interzise vizitatorilor sexului opus si calcarea acestei rânduieli era un motiv ce îndreptatea plecarea din manastire:
http://www.crestinortodox.ro/drept-b...rea-manastirii
Putem sa spunem ca sunt fericiti cei ce parasesc manastirea, dar doar daca o fac pentru Dumnezeu, adica daca pastreaza si în lume lepadarea de cele ale lumii si schimba doar peisajul. Caci daca se întorc la distractiile lumesti
se fac cele de pe urmă ale omului aceluia mai rele decât cele dintâi (Matei 12, 45).
Cred ca ce spune Ori se refera mai mult la viata trecatoare si aceasta nu e bine, nu acesta trebuie sa fie obiectivul nostru. Viata de acum trebuie s-o vedem ca pe ceva de sacrificat si numai asa vom putea pune temelie pentru viata noastra vesnica. Rau nu e suferinta trecatoare ci pierzarea vesnica.
Iar faptul ca ramânerea în manastire ar însemna o minciuna fata de tine si Dumnezeu suna gresit. Fiindca e vorba despre ce îi este bine acelui om si binele poate fi si într-un mediu viciat moral.