[DaNieL81]

Doamne ajuta!
Vreau sa va spun ca am fost candva acum cativa ani credincios, chiar am facut si o scoala de teologie( nu spun mai mult).
De acum cativa ani de cand m-am lasat de duhovnic si de spovedanie imi este frica de cateva lucruri:
Sa nu devin posedat si sa nu mor si sa ma trezesc in sicriu acoperit cu pamant.
Sa nu devin posedat pt ca simt cateodata ca as vrea sa urlu nu ma mai suport starea in care ma aflu(cea sufleteasca) si cateodata rar simt ca cineva rau este langa mine. Imi revin repede deoarece sunt mai curajos si repede ma gandesc la altceva sau spun Doamne Iisuse...
As vrea mult sa ma schimb dar nu pot, tot spun gata de saptamana viitoare ma duc la un preot (si stiu si care) dar ma iau cu altele si nu mai ajung. Sunt constient de starea in care sunt. Sunt constient ca nu m-am spovedit de vre-o 5 ani de zile ca traiesc intr-o stare de pacatosenie.
Mai grav este ca am un pacat care ma chinuie f mult si nu mai stiu cum sa scap de el de fapt stiu dar ala rau nu ma lasa sa merg la duhovnic sa ma spovedesc.
Faptul ca am sa devin posedat se trage de acum cativa ani in care mergeam pe la manatiri si am vazut astfel de cazuri de exorcizare. Chiar am stat de vorba cu astfel de persoane si sunt normale, numai atunci cand sunt singure si se apropie de biserica fac urat.
Pot spune ca am ramas cu traume de la cele vazute de mine si de la cele povestite de calugari de la diverse manastiri.

Partea cu sa mor si sa ma trezesc in scriu si sa nu mai pot iesi este o fobie o frica ingrozitoare, doar daca ma gandesc deja o iau razna.
Si acest lucru se trage din tot felul de carti citite, auzite de la oamnei ca multi oameni cand li s-au facut dezgropaminte la 7 ani au fost gasite cu fata in jos in sicriu.

Sper ca intr-o zi sa pot merge la duhovnic sa ma spovedesc si sa am o viata sufleteasca linistita si normala.