Cred ca nu putini vor fi ramas fara cuvinte si vor fi simtit aceeasi amareala pe care a simtit-o in suflet si doamna Icamilin la vederea familiei de la Targu Bujor.
Oricat de mare e dragostea acestui om pentru copiii sai, e clar ca nu poate avea sub nici o forma grija de ei. Stiu ca toata lumea e oripilata de instante precum Protectia Copilului, insa ma gandesc ca in plasament sau eventual intr-o casa de copii, acestor suflete le-ar fi mult mai bine: ar avea o masa calda pe zi, un pat cald si curat, posibilitatea de-a se duce la scoala ca orisicare alt copil, fara grija zilei de maine pe care un copil este inuman sa fie nevoit s-o simta. Poate ca intre timp tatal se va pune pe picioare, ar constientiza necesitatea imperioasa a unei schimbari in modul in care isi administreaza viata / gospodaria / familia si ar deveni un om macar cu 10% mai responsabil decat este acum.
Nu spun ca aceasta este solutia ideala insa, recitind cele scrise de doamna Icamilin, imi dau seama ca pentru aceasta familie ceasul al 12 lea a venit deja. O solutie trebuie gasita in cel mai rapid mod cu putinta. Unde mai pui ca vine si iarna...
Doamne ajuta!
__________________
Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatoasa!
Preach the Gospel and, if necessary, use words.
|