Citat:
În prealabil postat de topcat
Se pare ca nu ai inteles tu ce am vrut sa spun prin generalizare.
Repet, deci: poti aplica logica ta numai indivizilor lucizi, care stiu ce fac, in cunostinta de cauza. Deci trebuie sa excluzi si sa construiesti o cu totul alta teorie pentru: copii, avortoni, nebuni, imbecili, catolici, eschimosi, extraterestrii, absolut toti oamenii care nu au auzit de Hristos, toti cei care au murit in drum spre biserica (care n-au apucat sa indeplineasca serviciile religioase pentru minturie) etc.
Faptul ca voi credeti ca Dzeu cauta sa ajute nu arata decit impotenta sa, sa ma scuze cei mai delicati
|
Eu nu construiesc teorii. Ce am spus despre efectele psihologice ale unor fapte nu e ceva religios.
Dumnezeu se face prezent launtric celor ce-L cauta. Ce ai vrea, sa apara pe Cer sau sa se manifeste material în alt mod?
Soarta categoriilor descrise (mai putin extraterstrii care nu exista) si a tuturor oamenilor o stie Dumnezeu. Cu totii avem eternitatea în fata, avem timp destul sa ne schimbam, daca nu pe lumea asta pe cealalta. Totul e sa nu facem pacate prin care sa ne închidem definitiv harului, sa ne omorâm sufletele (expresia Parintilor) prin calcari repetat ale constiintei.
Iadul e o realitate existentiala, ontologica. Iadul e diferit la fiecare om dar în general sunt trei categorii de suferinte:
-întunericul cel mai dinafara, lipsa lui Dumnezeu si a oricarei experiente sensibile, singuratatea vesnica
-focul cel nestins, o metafora pentru suferinta provocata de înclinatiile pacatoase sau de împatimire
-viermele neadormit, mustrarile de constiinta si groaza de a sti ca suferintele descrise mai sus ca si aceste mustrari nu se vor sfârsi niciodata