Citat:
În prealabil postat de Traditie1
Ateii reproseaza credinciosilor ca sunt habotnici, ca accepta învatatura de credinta fara sa-si puna întrebari.
Care e diferenta între credinta si habotnicie? Cum ar trebui sa ne fundamentam convingerile ca sa putem spune ca suntem obiectivi?
|
Interesant subiect, deși sesizez capcana.
Eu personal îi denumesc habotnici pe cei care au aceeași capacitate ca a mea (foarte mare) de a scoate fraze din contextul unei scriituri și de a le manipula în așa fel încît să se ajungă la o concluzie dinainte determinată.
Diferența dintre mine și cei pe care îi denumesc habotnici e aceea că eu fac treaba asta de multe ori ca pur exercițiu polemic și/sau amuzament, în timp ce habotnicii sînt în stare (oricare sau mai multe dintre opțiunile de mai jos se aplică):
- să izoleze social pe cineva
- să persecute pe cineva
- să prejudicieze imaginea cuiva în contextul școală/slujbă/familie
- să îi nege cuiva drepturile fundamentale
- să încerce modificarea fundamentală a unor domenii laice (legislație, drepturile omului, știință, cultură)
- să aplice forța (și „o palmă” se pune)
- să justifice/participe la/pornească orice act de violență
- să distrugă bunuri și/sau vieți omenești
De asemenea, interschimb termenul de „habotnic” cu cel de „fundamentalist”, deși nu e tocmai corect (fundamentalistul e cel care se ghidează exclusiv după dogma citită, habotnicul e ceva mai deschis, își ascultă și pastorul etc.).
Citat:
|
Eu cred ca convingerile nu trebuie nici sa fie bazate pe acceptarea orbeasca a unor doctrine dar nici pe respingerea lor.
|
Laitmotivul meu e „apelul la rațiune”. Gîndire critică. Obiectivă.
Citat:
|
Respingerea orbeasca e tot o forma de habotnicie si de aceea ateismul este habotnic, fiindca respinge existenta lui Dumnezeu fara sa verifice daca El exista sau nu.
|
Știi bine că obiectiv nu poți nici nega și nici verifica existența unui zeu. Nu vreau să mușc nada.
Singura clarificare cu care vin e că:
- agnosticul știe că nu poate confirma sau infirma absolut și obiectiv vreun zeu și se mulțumește cu asta;
- ateul știe că nu poate confirma sau infirma absolut și obiectiv vreun zeu dar își asumă această cunoaștere în mod subiectiv (cu alte cuvinte, „există o șansă de 0,0...01% să mă înșel dar consider că o pot ignora și îmi asum ignorarea ei, deci sînt ateu”).
Citat:
|
Respingerea nu e o forma de obiectivitate ci de ratacire.
|
:)