http://www.crestinortodox.ro/editori...-in-crestinism
Poate te ajuta acest articol.
Eu nu vad nici o contradictie intre lepadarea de sine si restaurarea chipului lui Dumnezeu in om.
Nu poti sa te afirmi pe tine (cu tot ce ai tu.. inclusiv unicitate, libertate..) si in acelasi timp sa il afirmi pe Hristos. Eu asta inteleg.
Iar libertatea nu o ai decat in Hristos... ceea ce omul contemporan considera libertate, este altceva. Libertate nu inseamna pentru crestin sa o ia catre stanga sau dreapta sau sa faca ce vrea, ci sa fie LIBER DE PATIMI.
Sunt unii oameni care intr-adevar au renuntat la tot ce au gasit in ei.. la viata, la inteligenta lumeasca (nebuni intru Hristos), la orice parere despre ei (smerenie)..
Trairea crestina este o permanenta renuntare..
Depersonalizare?
Eu cred ca oricum doar pentru Dumnezeu suntem persoane!
Nu unii pentru altii, nu pentru diavoli... este interesanta o descriere a salasului din vazduh duhurilor cazute in cartea Sufletul dupa moarte a lui Seraphim Rose:
"El a calatorit de trei ori intr-un loc de "pace desavarsita", plutind printre nori calzi, pufosi, care erau mangaiati de raze de lumina, care isi schimbau culoarea neincetat; fremata impreuna cu muzica fara cuvinte a corurilor. In jurul sau se aflau in aceeasi stare,
fiinte fara nume, cu care nu avea nici o legatura sufleteasca."
(
http://www.crestinortodox.ro/carte-9...pitolul-vii-12)
Descrierea este mai lunga... foarte interesant ca slujitorii lui satan erau
impersonali.
Nu suntem persoane decat pentru Dumnezeu, daca pe pamant suntem admirati, unici, originali... total irelevant!
Important este sa traim viata nu cum vrem noi, ci dupa voia lui Dumnezeu. Cel putin asa inteleg eu lucrurile.
Un monah a scris: "Nu e treaba mea sa construiesc case sau sa Ie varuiesc. Nu e treaba mea sa scriu si sa citesc. Care e chemarea mea? E aceea, daca e cu putinta, de a muri in Dumnezeu. Atunci voi trai si voi fi miscat de o alta putere. Atunci voi putea face toate lucrurile - sa sap, sa fac ordine, sa citesc si sa scriu - in chip liber, fara a ma alipi de nimic. Pot merge oriunde, insa oriincotro merg, trebuie sa merg cautand "singurul lucru de care e nevoie" (cf. Luca 10,42). Pot sa las sa treaca prin mine tot felul de "distractii" cata vreme caut in ele acel singur lucru care da seama de ele. Cand construiesti pentru a construi, iti largesti mormantul. Cand scrii pentru a scrie, iti tesi giulgiul. Dar cand traiesti si respiri cautand intotdeauna mila lui Dumnezeu, atunci un vesmant nestricacios se tese in jurul tau si gasesti dulceata unei incredintari ceresti tasnind inauntrul tau. Ce anume construiesti sau ce anume scrii, e cu totul secundar". (sursa:
http://www.crestinortodox.ro/cuvinte...ata-suntem-vii)