În prealabil postat de Fani71

Aici as raspunde ca la Radio Erevan: daaa ;-)

Sigur, suntem persoane, insa nu indivizi, este o deosebire in teologie. Individul este cel care exista despartit de ceilalti, perosna este o fiinta de comuniune. Ea este ea insasi in mod deplin in comuniune cu altii - in primlul rand cu Dumnezeu, si apoi cu ceilalti oameni.
Deci, mantuirea omului este legata si de mantuirea celorlalti oameni.

Cineva a spus ca nu ne mantuim niciodata singuri. In sensul ca daca scopul nostru este sa ne mantuim noi, si atat, asta este egoism si ne duce departe de mantuire, adica de comuniunea care ne asteapta cu Dumnezeu si cu ceilalti in rai. Trebuie sa vrem sa ne mantuim impreuna cu ceilalti.
Sfantul Pavel ajunge chiar sa spuna ca ar vrea sa fie el damnat, daca ar sti ca ar putea sa-i salveze pe altii (este un mod paradoxal de a vorbi, cred)

Stii povestea din Dostojevski cu baba rea care moare si ajunge in iad? Toata viata nu facuse decat rau, si daca facuse o fapta buna fusese cu dispret. Ingerulm ei pazitor si-a stors mintile sa gaseasca o fapta buna dezinteresata si facuta cu dragoste, si pana la urma a gasit na: baba daduse odata o ceapa unui sarac. Dumnezeu ii da voie sa incerce sa o scoata din foc cu ajutorul acestei cepe. baba se agata, si ceapa tine: suie, suie.. dar cand ceilalti din iad vad ca ea scapa, se agata si ei de picioarele babei. Ea atunci incepe sa dea din picioare si sa strige: Dati-mi drumul! Este ceapa mea! Imediat, ceapa se rupe si baba cade in iad, unde se parjoleste pana in zilele noastre ;-)

De ce ne rugam pentru morti, chiar pentru cei care ar putea fi in iad? de ce se spune ca rugaciunea noastra ii poate scoate de acolo?

Sigur, mantuirea este personala, si daca cei dragi noua sau cei apropiati refuza sus si tare mantuirea, cu tot ajutorul nostru, cu toata dragostea onoastra, sau chiar sfintenia noastra, atunci nu ne vom duce noi in iad dupa ei. (A cobori in iad pentru pacatosi este treaba altcuiva, stim noi cine!)