Despre pacatele sau blestemele care se transmit peste generatii

[elizabeta]

În prealabil postat de Fani71

In fine, aceatsa definitie este corecta, dar este incompleta, pentru ca trebuie explicat ce inseamna neascultare, ce implica ea (falsa autonomie, de a fi un fel de dumnezei fara Dumnezeu, despartirea de voia Lui), ce inseamna izgonirea din rai (ruperea de sursa vietii, care este Dumnezeu - accesul la pomul vietii a fost taiat..), demintatea de fii ai lui Dumnezeu se recapata prin participarea la moartea si invierea lui Hristos, unindu-ne cu El noi ne altoim pe vita cea adevarata, devenim fii prin adoptie..

Este un subiect pasionant, vad ca nu ma pot desprinde desi faceam altceva la calculator. ;-)

Da, definitia este mult mai ampla, intr-adevar, e vina mea ca am incercat sa sintetizez totul intr-o fraza, nu trebuia sa simplific...

[elizabeta]

În prealabil postat de Nevrednicul

Intreb din nou: mantuirea este individuala sau colectiva? caci judecata este clar individuala...

Eu am inteles asa: judecata individuala este imediat dupa moarte, iar cea colectiva, la sfarsitul lumii. Dar...poate ar trebui sa raspunda un teolog...

În prealabil postat de elizabeta

Eu am inteles asa: judecata individuala este imediat dupa moarte, iar cea colectiva, la sfarsitul lumii. Dar...poate ar trebui sa raspunda un teolog...

intreb asta pt ac avand raspunsul as putea conchide vis a vis de aceasta intrebare care real,ma framanta si pe mine! Corect poate ne raspunde cineva mai initiat ...

[elizabeta]

În prealabil postat de Nevrednicul

intreb asta pt ac avand raspunsul as putea conchide vis a vis de aceasta intrebare care real,ma framanta si pe mine! Corect poate ne raspunde cineva mai initiat ...

Poate ar trebui sa adresezi direct intrebarea care te framanta, sau nu tine de acest topic?

[Fani71]

În prealabil postat de Nevrednicul

intreb asta pt ac avand raspunsul as putea conchide vis a vis de aceasta intrebare care real,ma framanta si pe mine! Corect poate ne raspunde cineva mai initiat ...

Ai citit si raspunsul meu? ;-)

parerea mea este ca dzeu a oranduit ca pacatele parintilor sa fie trase de copii ptr a responsabiliza oamenii in legatura cu faptele lor.

În prealabil postat de Fani71

Aici as raspunde ca la Radio Erevan: daaa ;-)

Sigur, suntem persoane, insa nu indivizi, este o deosebire in teologie. Individul este cel care exista despartit de ceilalti, perosna este o fiinta de comuniune. Ea este ea insasi in mod deplin in comuniune cu altii - in primlul rand cu Dumnezeu, si apoi cu ceilalti oameni.
Deci, mantuirea omului este legata si de mantuirea celorlalti oameni.

Cineva a spus ca nu ne mantuim niciodata singuri. In sensul ca daca scopul nostru este sa ne mantuim noi, si atat, asta este egoism si ne duce departe de mantuire, adica de comuniunea care ne asteapta cu Dumnezeu si cu ceilalti in rai. Trebuie sa vrem sa ne mantuim impreuna cu ceilalti.
Sfantul Pavel ajunge chiar sa spuna ca ar vrea sa fie el damnat, daca ar sti ca ar putea sa-i salveze pe altii (este un mod paradoxal de a vorbi, cred)

Stii povestea din Dostojevski cu baba rea care moare si ajunge in iad? Toata viata nu facuse decat rau, si daca facuse o fapta buna fusese cu dispret. Ingerulm ei pazitor si-a stors mintile sa gaseasca o fapta buna dezinteresata si facuta cu dragoste, si pana la urma a gasit na: baba daduse odata o ceapa unui sarac. Dumnezeu ii da voie sa incerce sa o scoata din foc cu ajutorul acestei cepe. baba se agata, si ceapa tine: suie, suie.. dar cand ceilalti din iad vad ca ea scapa, se agata si ei de picioarele babei. Ea atunci incepe sa dea din picioare si sa strige: Dati-mi drumul! Este ceapa mea! Imediat, ceapa se rupe si baba cade in iad, unde se parjoleste pana in zilele noastre ;-)

De ce ne rugam pentru morti, chiar pentru cei care ar putea fi in iad? de ce se spune ca rugaciunea noastra ii poate scoate de acolo?

Sigur, mantuirea este personala, si daca cei dragi noua sau cei apropiati refuza sus si tare mantuirea, cu tot ajutorul nostru, cu toata dragostea onoastra, sau chiar sfintenia noastra, atunci nu ne vom duce noi in iad dupa ei. (A cobori in iad pentru pacatosi este treaba altcuiva, stim noi cine!)

da ! acum l am citit si totusi cred ca exprimarea mea interogativa ce i drept a fost mult mai saraca sau sifonata in continut ...fata de ce tu intr adevar ai inteles din ea: miezul ei! insa ....chiar si notiunea de ins sau individ este incarcata obligatoriu cu constinta sociala ca efect al trairii in grup! imi cer scuze pt exprimare,insa...conchizi ca mantuirea este individuala? si eu cred...suma pacatelor mele fie provocate rational ca individ in constinta individuala fie gresind celor de langa mine si incalcand astfel Legea (cea noua ).....dar acestea din urma sunt tot personale pt ca Mantuitorul a dat porunca sa iti iubesti aproapele.....si atunci???

În prealabil postat de Fani71

(...)
De ce ne rugam pentru morti, chiar pentru cei care ar putea fi in iad? de ce se spune ca rugaciunea noastra ii poate scoate de acolo?

Sigur, mantuirea este personala, si daca cei dragi noua sau cei apropiati refuza sus si tare mantuirea, cu tot ajutorul nostru, cu toata dragostea onoastra, sau chiar sfintenia noastra, atunci nu ne vom duce noi in iad dupa ei. (A cobori in iad pentru pacatosi este treaba altcuiva, stim noi cine!)

Ar fi chiar trist sa fie asa. Nu se poate. Cei ajunsi acolo deja stiu ca ei nu mai pot face nimic, dar mai stiu ca e practic aproape imposibil ca cineva din neamul lor sa se ocupe de pacatele lor pentru ca Dumnezeu sa se milostiveasca sa-i scoata de-acolo. Si totusi, din predicile pe care le auzim mereu dupa Sf liturghie, am inteles ca Dumnezeu ingaduie mereu iertarea celor ajunsi in iad, daca aici pe pamant se fac slujbe de dezlegari, se duc prescuri, se fac pomeni si milostenie in numele lor. Mult timp am fost interesat de acest lucru si mi-am dorit sincer sa-mi pot ajuta macar parintii si bunicii daca mai departe de-atat nu stiu nume si date (decat pomenind: "si tot neamul" in pomelnic). Eu CRED in salvarea lor asa cum cred in propria noastra salvare, prin smerenie, blandete, rabdare si milostenie. Si tare bine este cand tu poate ca nu esti destul de pregatit cand Dumnezeu hotaraste sa te ia din lumea asta, dar ramane cineva in urma care sa oranduiasca cu simt de raspundere pomenile si prescurile la biserica!

În prealabil postat de OmuBun

Nu stiu cum se face, dar sunt preoti in varsta care consimt sa faca slujbe la cerere, pentru aflarea (si evident pedepsirea) cuiva care a facut un rau si care nu a putut fi prins sau dovedit. In satul meu natal au fost nenumarate cazurile. Cineva invinovatea pe altcineva ca i-ar fi otravit pasarile din curte. Dar persoana nu recunostea. Dupa "purtarea prescurilor", cel mai frumos, mai cuminte si mai de bun simt baiat al acelei familii, a fost traznit (era in Bucuresti intr-un grup mai mare de baieti, dar el a fost singurul care nu a supravietuit).
Alt caz: un tanar cam certat cu legea, i-a furat unei familii vaca, a taiat-o peste noapte, a facut-o pachete si a vandut-o. Degeaba au mers pagubasii la militie, nu puteau dovedi nimic. Dupa slujbele la acea biserica si la acel preot batran, tanarul a urcat pe stalpul din fata casei sa agate un fir electric batut de vant. S-a electrocutat, a cazut si a murit pe loc.
Dar cel mai shocant caz a fost al unei familii de oameni batrani si fiul lor, casatorit. Acest fiu avea o sotie cam lenesa, nu-i prea placea munca nici la camp nici in gospodarie. Dar aveau vreo doi-trei copii. El, tractorist, era plecat cam tot timpul zilei, iar cand venea seara acasa, gasea de mancare semipreparate, pregatite din conserve si alte alea ce puteau fi cumparate din magazin. Intrebata de unde are bani sa tot cumpere, ea spunea ca din economiile ei... Intr-o zi parintii lui i-au intrebat daca nu cumva le-au umblat prin bani, fiindca de la un timp au inceput sa lipseasca sume din ce in ce mai mari. Omul, stiindu-se nevinovat, a negat orice amestec. Femeia n-a recunoscut nimic. Dupa un timp, batrana a spus ca, daca stiu ceva sa spuna inainte de a merge la biserica sa plateasca. Dar ea tot n-a recunoscut. In mod normal, aceste slujbe dureaza - cred! - 40 de zile. Afland ca batrana a vorbit serios, dupa vreo doua saptamani, femeia i-a recunoscut sotului, apoi au mers impreuna sa spuna adevarul si parintilor. Batrana a mers la preot chiar a doua zi (desi acea biserica nu era foarte aproape de localitatea noastra) si i-a cerut sa intrerupa slujbele. Si totusi, cand s-au implinit 40 de zile, barbatul acelei femei si fiul celor pagubasi, s-a rasturnat cu tractorul intr-o rapa si a murit sub ochii nostri care ne-am adunat in jurul lui. Eram copil pe-atunci, nu intelegeam eu multe lucruri. Femeia s-a recasatorit in foarte scurt timp, si-a crescut copiii din vechea casatorie, a mai facut si altii, iar cand primii copii si-au cam gasit rostul pe lume, femeia a fost lovita de tren in timp ce incerca sa coboare pe partea opusa peronului.
Eu cred ca preotul nu se roaga pentru ceva anume, si in nici un caz pentru rau, ci doar face niste slujbe speciale si nici nu crd ca el este constient ca in urma acelor slujbe, de cele mai multe ori cineva trebuie sa moara... Cert este ca aceste lucruri au existat, exista si vor continua sa existe in jurul nostru. Poate ca minciuna, rautatea, invidia bolnava, ar trebui intr-adevar nimicite, dar cum ramane cu rabdarea, intelepciunea, iertarea?...
Gradina Lui Dumnezeu e mare, si multe fructe otravite ne par deosebit de apetisante!...

Am deschis la un momentdat un topic intitulat"Părticelele".Aveam multe semne de întrebare în legătură cu scoaterea acestora şi darea lor acasă credincioşilor care pun pomelnice de 4o zile la anumite biserici atunci când au necazuri şi când cer judecata lui Dumnezeu să se facă grabnic.
Aş putea să dau multe exemple în acest sens,exemple asemănătoare celor date de tine.
Nu ştiu ce anume face preotul dar ştiu ce face acel care vrea să i se facă dreptate.Posteşte în ziua când ia părticica.
Spunea un sfânt părinte că a face aceasta este ca şi cum tu însuţi l-ai omorâ pe acel pe care îl pui la astfel de rugăciuni.
Dumnezeu oricum face drptate celui nedrptăţit dar cum şi când crede de cuviinţă .Din păcate sunt mulţi aşazişi creştini care practică aceasta şi preoţi care pentru bani sunt disponibili unor astfel de practici.

[Fani71]

În prealabil postat de OmuBun

Ar fi chiar trist sa fie asa. Nu se poate. Cei ajunsi acolo deja stiu ca ei nu mai pot face nimic, dar mai stiu ca e practic aproape imposibil ca cineva din neamul lor sa se ocupe de pacatele lor pentru ca Dumnezeu sa se milostiveasca sa-i scoata de-acolo. Si totusi, din predicile pe care le auzim mereu dupa Sf liturghie, am inteles ca Dumnezeu ingaduie mereu iertarea celor ajunsi in iad, daca aici pe pamant se fac slujbe de dezlegari, se duc prescuri, se fac pomeni si milostenie in numele lor. Mult timp am fost interesat de acest lucru si mi-am dorit sincer sa-mi pot ajuta macar parintii si bunicii daca mai departe de-atat nu stiu nume si date (decat pomenind: "si tot neamul" in pomelnic). Eu CRED in salvarea lor asa cum cred in propria noastra salvare, prin smerenie, blandete, rabdare si milostenie. Si tare bine este cand tu poate ca nu esti destul de pregatit cand Dumnezeu hotaraste sa te ia din lumea asta, dar ramane cineva in urma care sa oranduiasca cu simt de raspundere pomenile si prescurile la biserica!

Pai, si eu am vrut sa zic acelasi lucru, ca cei care sunt ii iad mai pot si scosi de acolo cu ajutorul dragostei si grijii pe care ceilalti le-o poarta si le exprima prin rugaciuni.
Spuneam insa ca pana la urma libertatea omului primeaza si daca el nu vrea, nu il obliga Dumnezeu sa vina la El.. Caci unii spun ca iadul poate insemna si o inchidere atat de mare in tine insuti, o ura atat de mare fata de dragostea lui Dumnezeu, ca unii pot sa aleaga sa ramana acolo.
Ca doar asta fac si diavolii, nu? Ei cred in Dumnezeu, dar nu accepta dragostea lui.