Citat:
În prealabil postat de anna21
"Cei care au dureri și suferințe sunt cei distinși, pe care i-a ales Dumnezeu pentru Împărăția lui cea veșnică, căci veșnic e orice om – dar care veșnicie?
Dometie, un călugăr tânăr de la Muntele Athos, era foarte vesel, tot timpul cânta. Într-o zi l-am găsit în chilie plîngînd și l-am întrebat, de ce plânge. Mi-a răspuns că l-a părăsit Dumnezeu. Eu l-am întrebat, cum? Și a zis: – Nu mai am niciun necaz, „sunt scutit de supărări”. Care dintre voi ați plînge, pentru faptul că v-a părăsit Dumnezeu, în cazul că v-a luat crucea? Căci nu v-a bătut nimeni piroane în mâini și nici cunună de spini nu v-a pus pe cap. Sfântul Apostol Pavel zice așa: „Roagă-te neîncetat, muncește neîncetat și mulțumește lui Dumnezeu neîncetat pentru toate bucuriile și durerile pe care ți le-a dăruit” (I Tesaloniceni 5, 16-18).
Viața aceasta nu este pentru a strânge averi, sau numai pentru a te îmbrăca, căci nu aceștia sunt oamenii fericiți, ci aceia care au o cruce de purtat."
Par. Arsenie Boca
|
Atitea lucruri frumoase, de suflet, pilduitoare , indreptatoare ,intaritoare intru credinta si mai ales mintuitoare (daca ar fi si urmate) posteaza fratii si surorile serioase... de cele mai multe ori sunt postate la obiect, ca si medicamentul pe rana, sunt f. clare si indemnatoare doar, doar se indura cei ,,nevoiasi'' sa si tina seama de ele !
Sunt frati care gindesc ,traiesc si sfatuiesc tinindu-si inima si mintea mai intii la D.zeu si abia mai apoi la ei ... iar alti frati si surori sunt vesnic neintelesi, inadaptati la duhul ortodoxiei, cei impaunati cu intrebarea si contrariul,cu spiritul revendicativ ,cu fronda, cu dihotomia parelnica si indreptatoare la o replica arbitrara, cu viata traita dupa propriile pareri si canoane,cei care se pun mai intii pe ei in centrul existentei si mai pe urma pe Hristos schimbind hristocentrismul bisericesc cu egocentrismul restaurator si isgonitor politicos dar generator de patimiri grele , s.a.m.d.
Cit de adevarate sunt cuvintele gheronului Paisie aghioritul : ,,... pt. cei ce cred nu trebuiesc dovezi iar pt. cei ce nu cred nu exista dovezi " Si pt. ca a doua masura a credintei drepte este taria, puterea acesteia am sa fac referire la ,,contributia" unei sore parelnice la un topic despre post, despre zilele de post,cum se tin ,de ce si cit de staruitor (tare): rezultind din ceea ce postase ca nu este o postitoare virtuoasa ci o amagitoare isi spunea in barba incurajindu-se (si incurcind probabil si pe altii !):,,...ei, bine este ca ne chinuim cum putem ...mai mult, mai putin , mai corect sau nu ..."Raspundem si noi : dar cind esti bolnava si ti se dau ingrijiri medicale numai de jumate este bine ? dar cind erai eleva si invatai numai de jumate sau pe sfert(chipurile ,,dupa puteri")si primeai nota meritata era bine? dar daca la servici muncesti numai de jumatate ,bine este ? dar daca sotul iti ofera numai jumatate din dragostea si afectiunea pe care o astepti, tot bine este ? dar daca cheltuelile de intretinere a casei (curent, gaz, apa, canal, gunoi) le platesti numai la jumatate este bine ? s.a.m.d. Iata cit de gresite sunt asemenea pareri automultumitoare referitoare la propriile obligatii si nevointe . Si cind te gindesti ca de crezut ,de postit , de nevoit, etc, etc, le facem doar in beneficiu propriu ! La atita zel ... ce beneficiu ? Si Hristos, ce parere o fi avind despre noi autosuficientii ?
Acest exemplu de tarie a nevointei personale este strins legat de cel al credintei si de cel de imbunatatire si sporire neincetata in dobindirea mintuirii ... asta este legatura !