Citat:
În prealabil postat de Traditie1
Trebuie sa luam modelul Scripturii si al Sfintilor Parinti, cum gândeau si vorbeau ei, ca sa nu cadem în rataciri. Ce nu seamana cu acest model este ratacire.
Iar ideea cu atitudinea mi se pare ratacire fiindca duce la ideea ca putem face orice daca noi credem ca e pentru Dumnezeu. Cu alte cuvinte, nu ne raportam noi la Dumnezeu ci Îl coborâm pe El la imaginatia si dorintele noastre.
Am mai auzit de un sfat dat de un duhovnic unui fiu duhovnicesc, sfat care mi s-a parut gresit: fa orice îti spune constiinta ca trebuie sa faci. Dar noi nu avem constiinta curatita ca sa distingem voia lui Dumnezeu. Constiinta noastra este o constiinta falsa. Voia lui Dumnezeu o cautam nu introspectându-ne pe noi ci cerând mila lui Dumnezeu, luminarea Lui. Voia lui Dumnezeu o cunoastem de la El, nu de la noi însine.
|
1. Tocmai ca asa este mai normal si mai omenesc, sa-l aducem pe Dumnezeu la noi, sa-l pricepem.
2. Duhovnicul acela are dreptate.Noi nu putem distinge voia lui Dumnezeu.
E ca si cum ai spune ca trebuie oamenii sa se duca peste presedinte sau primul ministru sa afle, si nu sa mearga acesta in mijlocul oamenilor si sa vada ce au nevoie concret si ce dureri.
Tu (si altii) iti imaginezi un Dumnezeu acolo sus, care n-are treaba cu noi, ca este intangibil, iar noi trebuie sa razbatem la El. Ori nu este asa. De aceea l-a si trimis pe Fiul pe pamant si l-a facut om intre oameni. Ca sa-l percepem si ca El sa vada ce e cu noi si sa ne ajuta si invete.
Si credinta tocmai asta trebuie sa urmareasca: sa aduca a noastra constiinta la concordanta cu voia lui Dumnezeu. Numai asa ne putem simti bine si fii cu adevrat credinciosi. Altfel suntem credinciosi numai de forma, ca sa respectam niste legi si canoane.
@ Fani si MariS - exact asta este. Asta ne distruge credinta - formalismul. Ne impiedicam de lucruri formale si uitam de om si de iubirea de aproape de care ne spunea Iisus. De aceea nu putem spune ca suntem liberi in credinta. Suntem incorsetati de propriile idei si impuneri gresite.