Este greu, mai mult decat credeam, de vorbit despre libertatea crestina. Imi dau seama ca unele lucruri nu imi sunt de loc clare nici mie, pana la urma.
Este un subiect care trebuie aprofundat.
Anca Miha, sunt de acord cu citatul pe care il dai in articol.
MariS, da, cred ca m-ai inteles bine.
Citat:
În prealabil postat de anna21
1. Pai am putea vedea lucrurile asa: sfintii la care te referi (cei "originali"), prin curatarea de patimi si lepadarea de sine s-au facut vase ale Duhului Sfant, de aceea actele lor sunt insuflate de multe ori de Sf. Duh.
Noi, astia comuni, care nu ne-am curatat de patimi, nu ne-am lepadat de sine etc. suntem calauziti de dogme si canoane.
Tu vrei "libertatea" lor, dar faci sacrificiul lor?
|
Problema este ca nu se gaseste in Evanghelie aceasta impartire dragstica, de aici de pe pamant, intre sfinti si oameni comuni, se gaseste numai deosebirea intre 'sfinti' adica 'crestini' (cei care primesc sfintenia lui Dumnezeu prin apartenenta la Trupul lui Hristos si participare la Taine) si necrestini. Sfintenia institutionalizata, canonizarea unor oameni care au ajuns mai departe pe acest drum al sfinteniei, a aparut mai tarziu.
Se mai pune si problema:
sfntii stiau oare ca erau sfinti, de isi permiteau aceste comportamente libere si originale? NU! Un sfant nu isi zice lui insusi: Acum am ajuns la sfintenie, pot sa imi permit sa nu respect regulile ad literam, sunt deasupra lor. Asta este ispirta lui Raskolnikov din Dostojevski, nu a unui sfant. Un sfant are mare smerenie si isi stie pacatele si nevrednicia mai bine decat mine. Si totusi indrazneste! De ce?
Si nu stiu, e greu sa explic ce vreau sa spun, nu zic ca noi nu ar trebui sa fim calauziti de canoane si mai ales de dogme. Zic doar ca nu trebuie sa fim calauziti de ele in stil sclavagist, formalist. Ca ele trebuie sa devina pt noi sursa de viata. Si sa incercam sa vedem deasupra lor - a canoanelor, mai ales.
Un copil este invatat sa nu treaca niciodata strada pe rosu. Semaforul rosu este pt el o lege imuabila. Este f bine, pt ca nu are discernamantul sa vada cand poate totusi trece strada. Dar un om mare stie ca uneori, cand nu se vede chiar nici o masina, poate trece strada si pe rosu.
Ar trebui oare sa ramanem mereu la nivelul copiilor de gradinita?
Caci repet, dupa cum scrii tu, nu vom sti niciodata cand vom ajunge sfinti, pt ca smerenia ne va opri...
Citat:
În prealabil postat de anna21
2. In alta ordine de idei, nu cred a libertatea din NT se refera la fa ce vrei (dar in duhul dragostei). Tu ai dat in alta postare exemplu ca un crestin poate citi ce vrea.. nu cred ca-i asa, cred ca a citi scrierie eretice este un pacat (te ispitesti singur) care trebuie marturisit.
La fel.. spui ca ne putem imbraca cum vrem etc.. Nu stiu. Daca te imbraci cu ce ai primi de pomana, probabil nu este pacat. Dar daca-ti cumperi singur ceea ce-ti pune fizicul in valoare.. poate deveni pacat. Sa zicem ca-ti place lenjeria rosie. Nici macar nu se vede (nu ispitesti, nu starnesti invidii).. dar este pacat pt ca-ti satisfaci iubirea de sine.
|
Depinde, intotdeauna,
de duhul in care faci aceste lucruri.
Tocmai, crestinismul este greu, nu este usor sa iti dai seama ce este pacat pt tine si ce nu, in afara de cateva lucruri crase. Ni se cere trezevie si dreapta socotinta. Pt unul poate fi pacat sa citeasca o carte eretica sau sa poarte anumite haine, pt altul nu.
Constiinta a fost numita 'Dumnezue in noi'!
Citat:
În prealabil postat de anna21
3. Libertatea este a sufletului. Adica nu o libertate de actiune si miscare.
Cand Hristos a spus ca adevarul ne va face liberi, s-a referit la toti.. si cei nascuti in sclavie, cei aflati in inchisori, cei tinuti in pat de boli etc. Pai ce libertate de actiune ar putea avea acestia? O singura libertate au: lepadarea pacatelor.
|
Este adevarat, dar uite aici imi scapa si mie definitia libertatii de care incerc sa vorbesc, desi o intuiesc.
Citat:
În prealabil postat de anna21
Am citit de curand marturia unui satanist (i-am uitat numele, a fost condamnat la moarte pt uciderea parintilor, mai demult).. el se compara cu ceilalti oameni si socotea ca a gasit "libertatea"! (Probabil in sensul eliberarii de constrangerile sociale). La topicul tau m-am gandit: cum se face ca un crestin si un satanist, prin acte complet opuse, considera ca au gasit acelasi lucru: libertatea? (Sper sa nu aruncati cui pietre in mine)
Oare nu cumva intelegem gresit conceptul de libertate?
|
Faptul ca un sataist foloseste (grestit) un concept crestin nu inseamna ca acel concept este gresit pt crestini. El poate vorbi si despre dragoste, etc.
Dadeam si eu mai sus exemplul lui Raskolnikov..
Citat:
În prealabil postat de anna21
Gandeste-te la mitul pesterii (Platon). Noi suntem aceia din pestera, privim umbrele. Ce libertate putem avea in aceasta pestera, alta decat a cunoaste adevarul (ca suntem in pestera, adica intr-o stare cazuta, de sclavie, dar exista o cale de iesire). La ce-ti foloseste libertatea de miscare cat timp esti in pestera? Si exista cu adevarat acea libertate?
Sunt unii care au vazut lumina soarelui si nu mai vad umbrele de pe perete. Acestia sunt sfintii si ei sunt liberi cu adevarat deoarece nu se mai lasa inselati de umbre. Ei fac un set de reguli pt noi ca sa gasim drumul catre lumina, dar noi spunem ca stim mai bine, ca lucram si noi in duhul dragostei. Asa sa fie?
Gandeste ca sfintii au privit intotdeauna catre Dumnezeu, nu catre lumea aceasta. Nu au cautat nimic din cele lumesti. Suntem noi ca ei ca sa nu ne supunem regulilor?
|
Totusi, Anna, nu uita ca Platon nu este crestin si ca este periculos de aproape in unele idei, pt ca denaturarea unei idei crestine poate fi mult mai subtila.
Lumea asa cum ne-o descrie Hristos
nu este ca pestera lui Platon.. Imparatia lui Dumnezeu este deja inlauntrul nostru, trebuie ca noi sa traim conform ei pt a o vedea.
Acestea fiind zise, eu nu sunt, repet, impotriva existentei 'unui set de reguli' insa sunt impotriva punerii lor pe post de far suprem. Farul suprem este Hristos pt noi, si legea pe care ne-a dat-o El, a dragostei. Restul vine pe planul doi.