Libertatea crestinilor

[anna21]

În prealabil postat de Fani71

Nu cred ca ai inteles totusi ce am vrut eu sa spun.
In primul rand Legea Noua de care vorbesti nu inseamna canoane, ci inseamna: Legea Dragostei (cum spune Hristos 'porunca noua va dau voua'), Legea Harului (Nu mai suntem sub Lege, ci sub Har, sf Pavel).

Libertatea de care vorbeam eu nu este o revendicare de tip politic, sau o cerere de anihilare sau slabire a unui maximalist crestin, nu este o cerere de drepturi.. Nu este vorba sa 'cerem ceva pentru noi'. Este vorba de exercitarea libertatii pe care ne-o da Hristos prin botez. Cale spre mantuire, spre sfintenie. Cred ca este foarte important sa intelegem acest lucru.
Eu ma refeream la libertatea de care se vorbeste in Evanghelie.

Sfinitii, cei despre care vorbesti, nu au vorbit toti despre libertate, probabil ca in Vietile sfintilor oricum se scrie mai degraba despre viata lor decat despre spusele lor (Ar fi interesant, repet si nu caut, de cautat comentariile patristice la pasajele citate de mine; nu am carti despre asta, daca stie cineva un link bun pe romaneste cu omilii la NT, m-as bucura) Insa: daca citesti vietile sfintilor, si Patericul, si alte carti asemanatoare, poate ai observat ca sfintii erau originali. Ei nu faceau lucruri la care sa te astepti, nu respectau conventiile. Se suiau pe stalpi, se ascundeau in pesteri, socau lumea cuminte, stateau in poarta propriei case cersind (sf Alexei), dadeau averea saracilor spre disperarea parintilor, adaposteau leprosii, isi permiteau sa rupa postul daca dragostea le-o cerea (vezi exemplul din Pateric pe care l-am dat mai sus), uneori faceau pe nebunii, strigau uneori la oameni cuminti si ii primeau bine pe pacatosi (de altfel, au si un exemplu in Hristos, care ii certa pe farisei, oamenii cuminti ai vremii, si statea la masa cu vamesii si prostituatele)...
Tot atatea acte de libertate!

1. Pai am putea vedea lucrurile asa: sfintii la care te referi (cei "originali"), prin curatarea de patimi si lepadarea de sine s-au facut vase ale Duhului Sfant, de aceea actele lor sunt insuflate de multe ori de Sf. Duh.
Noi, astia comuni, care nu ne-am curatat de patimi, nu ne-am lepadat de sine etc. suntem calauziti de dogme si canoane.

Tu vrei "libertatea" lor, dar faci sacrificiul lor?

2. In alta ordine de idei, nu cred a libertatea din NT se refera la fa ce vrei (dar in duhul dragostei). Tu ai dat in alta postare exemplu ca un crestin poate citi ce vrea.. nu cred ca-i asa, cred ca a citi scrierie eretice este un pacat (te ispitesti singur) care trebuie marturisit.
La fel.. spui ca ne putem imbraca cum vrem etc.. Nu stiu. Daca te imbraci cu ce ai primi de pomana, probabil nu este pacat. Dar daca-ti cumperi singur ceea ce-ti pune fizicul in valoare.. poate deveni pacat. Sa zicem ca-ti place lenjeria rosie. Nici macar nu se vede (nu ispitesti, nu starnesti invidii).. dar este pacat pt ca-ti satisfaci iubirea de sine.

3. Libertatea este a sufletului. Adica nu o libertate de actiune si miscare.
Cand Hristos a spus ca adevarul ne va face liberi, s-a referit la toti.. si cei nascuti in sclavie, cei aflati in inchisori, cei tinuti in pat de boli etc. Pai ce libertate de actiune ar putea avea acestia? O singura libertate au: lepadarea pacatelor.

Am citit de curand marturia unui satanist (i-am uitat numele, a fost condamnat la moarte pt uciderea parintilor, mai demult).. el se compara cu ceilalti oameni si socotea ca a gasit "libertatea"! (Probabil in sensul eliberarii de constrangerile sociale). La topicul tau m-am gandit: cum se face ca un crestin si un satanist, prin acte complet opuse, considera ca au gasit acelasi lucru: libertatea? (Sper sa nu aruncati cui pietre in mine)
Oare nu cumva intelegem gresit conceptul de libertate?

Gandeste-te la mitul pesterii (Platon). Noi suntem aceia din pestera, privim umbrele. Ce libertate putem avea in aceasta pestera, alta decat a cunoaste adevarul (ca suntem in pestera, adica intr-o stare cazuta, de sclavie, dar exista o cale de iesire). La ce-ti foloseste libertatea de miscare cat timp esti in pestera? Si exista cu adevarat acea libertate?
Sunt unii care au vazut lumina soarelui si nu mai vad umbrele de pe perete. Acestia sunt sfintii si ei sunt liberi cu adevarat deoarece nu se mai lasa inselati de umbre. Ei fac un set de reguli pt noi ca sa gasim drumul catre lumina, dar noi spunem ca stim mai bine, ca lucram si noi in duhul dragostei. Asa sa fie?
Gandeste ca sfintii au privit intotdeauna catre Dumnezeu, nu catre lumea aceasta. Nu au cautat nimic din cele lumesti. Suntem noi ca ei ca sa nu ne supunem regulilor?