[tricesimusquintus]

În prealabil postat de MariS_

A opta intrebare: Ce semnificatie gasiti raspunsurilor Lui Iisus
date lui Petru, in versetele 15,16,17?

Am găsit două articole ce se referă la această chestiune, mie mi s-au părut relevante:

Petru a învăţat să… înveţe

"Iată pe Petru, care s-a lepădat de Domnul său. După ce a căzut şi a fost convertit, Domnul Isus i-a spus: „Paşte mieluşeii Mei”. Mai înainte ca picioarele lui Petru să alunece, el nu avea spiritul blândeţii cerut pentru a hrăni mieluşeii; dar după ce a devenit sensibil faţă de propriile sale slăbiciuni, el a ştiut cum să înveţe pe cei greşiţi şi căzuţi; el a putut ca să se apropie de ei cu o simpatie plină de blândeţe şi a putut astfel să-i ajute." (H.S. p.121)


Adevărata refacere ajunge la rădăcini

"Petru nu a uitat niciodată scena dureroasă a umilirii Sale. El n-a uitat că s-a lepădat de Domnul Hristos şi a gândit că, de fapt, nu era un păcat prea mare. Totul era pentru ucenicul greşit dureros de real. Durerea, necazul său pentru păcatul comis era aşa de apăsător, de intens cum a fost şi lepădarea sa. După convertirea sa, vechile declaraţii nu au mai fost făcute în spiritul şi modul vechi….
De trei ori, după învierea Sa, Domnul Hristos a încercat pe Petru: „Simone, fiul lui Iona”, a spus El, „Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia?” „Da, Doamne”, Ii-a răspuns Petru, „ştii că Te iubesc”. Isus i-a zis: „Paşte mieluşeii Mei”. I-a zis a doua oară: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti? „Da, Doamne”, I-a răspuns Petru, „ştii că Te iubesc”. Isus i-a zis: „Paşte oiţele Mele. ” A treia oară i-a zis Isus: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti?” Petru s-a întristat că-i zisese a treia oară: „Mă iubeşti?” Şi i-a răspuns: „Doamne, Tu toate le ştii, ştii că Te iubesc. Isus i-a zis: Paşte oile Mele!”
Această întrebare cercetătoare de inimă era necesară în cazul lui Petru şi este necesară şi în cazul nostru. Lucrarea de refacere , renaştere nu va fi niciodată deplină dacă nu se ajunge până la rădăcina răului. Din nou şi din nou mlădiţele au fost tăiate, în timp ce rădăcina de amărăciune a fost lăsată să răsară din nou şi să mânjească pe mulţi, dar trebuie ajuns până la profunzimile ascunse ale răului, sentimentele morale trebuie judecate şi judecate din nou în lumina prezenţei divine. Viaţa zilnică va da mărturie dacă lucrarea este reală sau nu.
Când pentru a treia oară, Domnul Isus a spus lui Petru: „Mă iubeşti?” cercetarea a ajuns până în centrul sufletului. Judecându-se singur, Petru a căzut pe Stâncă, spunând; „Doamne, Tu toate le ştii; ştii că Te iubesc. ”
Aceasta este lucrarea ce stă înainte fiecărui suflet care a dezonorat pe Dumnezeu, şi a întristat inima Domnului Hristos, prin tăgăduirea adevărului şi a neprihănirii. Dacă sufletul ispăşitor îndură acest proces al încercării, şi eul nu trezeşte la viaţă pentru a se simţi rănit şi insultat, jignit de această punere la probă, cuţitul probator va descoperi că sufletul este în adevăr mort faţă de eu, dar viu pentru Dumnezeu.
Unii fac afirmaţii că, dacă cineva, un suflet se poticneşte şi cade, el nu poate niciodată să mai recâştige poziţia de mai înainte; dar cazul din faţa noastră contrazice acest lucru. Mai înainte de tăgăduirea sa, Domnul a spus lui Petru: „După ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi. ” Încredinţând slujirii sale sufletele pentru care El Şi-a dat viaţa, Domnul Hristos a dat lui Petru dovada cea mai puternică a încrederii Sale în refacerea sa. Şi el a fost însărcinat să hrănească nu numai oile, ci şi mieluşeii – o lucrare mult mai lungă şi mai delicată decât lucrarea ce i-a fost dată până atunci. Nu numai că el trebuia să prezinte cuvântul vieţii altora, dar el trebuia să fie un păstor al turmei." (YI, 22 dec. 1898)