Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Biserica Ortodoxa si alte religii > Secte si culte
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 10.12.2009, 17:36:30
MariS_'s Avatar
MariS_ MariS_ is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 18.10.2009
Locație: Religie: creștin
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.419
Implicit

Citat:
În prealabil postat de tricesimusseptimus Vezi mesajul
În același context al misiunii creștine "pescari de oameni" apostolii au dus Evanghelia la toate neamurile și popoarele cunoscute la data aceea. Se zice că acestea erau în număr de 153. Nu cunosc sursa după care reiese această contabilitate "pescărească", așa am auzit-o și eu.
Interesant. N-am stiut acest lucru. Asta confirma simbolismul
utilizat de Ioan in evanghelia sa. E plina de simboluri, si in plus
uziteaza de trei repetari in locurile cu importanta deosebita si
pe care le doreste subliniate si evidentiate. Asa cum este si
intrebarea pusa lui Petru si repetata de trei ori. Sigur, se stie
rostul ei, legatura cu cele trei lepadari ale lui Petru din noaptea
prinderii Lui Iisus. E vorba, desigur, de reabilitarea lui Petru, dar
eu cred ca e vorba si de repetarea acelui avertisment cu iubirea.
Importanta de a nu pierde iubirea e decisiva. Dar altceva m-a
pus pe ganduri: contraraspunsurile Mantuitorului.
1. Zis-a lui: Paste mieluseii Mei.
2. Zis-a Iisus lui: Pastoreste oile Mele.
3. Iisus i-a zis: Paste oile Mele.

Nu sunt aceleasi, desi foarte asemanatoare. Aici am meditat
mult fara nici un rezultat. Apoi mi-a trecut prin gand ca e o
profetie. O profetie care vine de la Mantuitorul Insusi. Aceasta
profetie m-a determinat sa dialoghez cu crestini din alte culte,
dar si sa vad daca nu cumva ma insel. Acum sunt foarte curios
daca ajungeti la aceeasi concluzie.

A opta intrebare: Ce semnificatie gasiti raspunsurilor Lui Iisus
date lui Petru, in versetele 15,16,17?
__________________
Făcutu-ți-s-a ocara ca și lauda, paguba precum câștigul și străinul ca fratele?
Cum nu înțelegeți că nu despre pâini v-am zis? Ci feriți-vă de aluatul fariseilor și al saducheilor! (Matei 16:11)
Omul deține atâta Adevăr câtă Iubire dăruie.
Reply With Quote
  #2  
Vechi 11.12.2009, 10:13:25
tricesimusquintus tricesimusquintus is offline
Banned
 
Data înregistrării: 09.05.2009
Religia: Alta confesiune
Mesaje: 2.822
Implicit

Citat:
În prealabil postat de MariS_ Vezi mesajul
A opta intrebare: Ce semnificatie gasiti raspunsurilor Lui Iisus
date lui Petru, in versetele 15,16,17?
Am găsit două articole ce se referă la această chestiune, mie mi s-au părut relevante:

Petru a învățat să… învețe

"Iată pe Petru, care s-a lepădat de Domnul său. După ce a căzut și a fost convertit, Domnul Isus i-a spus: „Paște mielușeii Mei”. Mai înainte ca picioarele lui Petru să alunece, el nu avea spiritul blândeții cerut pentru a hrăni mielușeii; dar după ce a devenit sensibil față de propriile sale slăbiciuni, el a știut cum să învețe pe cei greșiți și căzuți; el a putut ca să se apropie de ei cu o simpatie plină de blândețe și a putut astfel să-i ajute." (H.S. p.121)


Adevărata refacere ajunge la rădăcini

"Petru nu a uitat niciodată scena dureroasă a umilirii Sale. El n-a uitat că s-a lepădat de Domnul Hristos și a gândit că, de fapt, nu era un păcat prea mare. Totul era pentru ucenicul greșit dureros de real. Durerea, necazul său pentru păcatul comis era așa de apăsător, de intens cum a fost și lepădarea sa. După convertirea sa, vechile declarații nu au mai fost făcute în spiritul și modul vechi….
De trei ori, după învierea Sa, Domnul Hristos a încercat pe Petru: „Simone, fiul lui Iona”, a spus El, „Mă iubești tu mai mult decât aceștia?” „Da, Doamne”, Ii-a răspuns Petru, „știi că Te iubesc”. Isus i-a zis: „Paște mielușeii Mei”. I-a zis a doua oară: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubești? „Da, Doamne”, I-a răspuns Petru, „știi că Te iubesc”. Isus i-a zis: „Paște oițele Mele. ” A treia oară i-a zis Isus: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubești?” Petru s-a întristat că-i zisese a treia oară: „Mă iubești?” Și i-a răspuns: „Doamne, Tu toate le știi, știi că Te iubesc. Isus i-a zis: Paște oile Mele!”
Această întrebare cercetătoare de inimă era necesară în cazul lui Petru și este necesară și în cazul nostru. Lucrarea de refacere , renaștere nu va fi niciodată deplină dacă nu se ajunge până la rădăcina răului. Din nou și din nou mlădițele au fost tăiate, în timp ce rădăcina de amărăciune a fost lăsată să răsară din nou și să mânjească pe mulți, dar trebuie ajuns până la profunzimile ascunse ale răului, sentimentele morale trebuie judecate și judecate din nou în lumina prezenței divine. Viața zilnică va da mărturie dacă lucrarea este reală sau nu.
Când pentru a treia oară, Domnul Isus a spus lui Petru: „Mă iubești?” cercetarea a ajuns până în centrul sufletului. Judecându-se singur, Petru a căzut pe Stâncă, spunând; „Doamne, Tu toate le știi; știi că Te iubesc. ”
Aceasta este lucrarea ce stă înainte fiecărui suflet care a dezonorat pe Dumnezeu, și a întristat inima Domnului Hristos, prin tăgăduirea adevărului și a neprihănirii. Dacă sufletul ispășitor îndură acest proces al încercării, și eul nu trezește la viață pentru a se simți rănit și insultat, jignit de această punere la probă, cuțitul probator va descoperi că sufletul este în adevăr mort față de eu, dar viu pentru Dumnezeu.
Unii fac afirmații că, dacă cineva, un suflet se poticnește și cade, el nu poate niciodată să mai recâștige poziția de mai înainte; dar cazul din fața noastră contrazice acest lucru. Mai înainte de tăgăduirea sa, Domnul a spus lui Petru: „După ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întărești pe frații tăi. ” Încredințând slujirii sale sufletele pentru care El Și-a dat viața, Domnul Hristos a dat lui Petru dovada cea mai puternică a încrederii Sale în refacerea sa. Și el a fost însărcinat să hrănească nu numai oile, ci și mielușeii – o lucrare mult mai lungă și mai delicată decât lucrarea ce i-a fost dată până atunci. Nu numai că el trebuia să prezinte cuvântul vieții altora, dar el trebuia să fie un păstor al turmei." (YI, 22 dec. 1898)
Reply With Quote
  #3  
Vechi 11.12.2009, 17:54:43
MariS_'s Avatar
MariS_ MariS_ is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 18.10.2009
Locație: Religie: creștin
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.419
Implicit

Citat:
În prealabil postat de tricesimusquintus Vezi mesajul
Am găsit două articole ce se referă la această chestiune, mie mi s-au părut relevante:

Petru a învățat să… învețe

"Iată pe Petru, care s-a lepădat de Domnul său. După ce a căzut și a fost convertit, Domnul Isus i-a spus: „Paște mielușeii Mei”. Mai înainte ca picioarele lui Petru să alunece, el nu avea spiritul blândeții cerut pentru a hrăni mielușeii; dar după ce a devenit sensibil față de propriile sale slăbiciuni, el a știut cum să învețe pe cei greșiți și căzuți; el a putut ca să se apropie de ei cu o simpatie plină de blândețe și a putut astfel să-i ajute." (H.S. p.121)


Adevărata refacere ajunge la rădăcini

"Petru nu a uitat niciodată scena dureroasă a umilirii Sale. El n-a uitat că s-a lepădat de Domnul Hristos și a gândit că, de fapt, nu era un păcat prea mare. Totul era pentru ucenicul greșit dureros de real. Durerea, necazul său pentru păcatul comis era așa de apăsător, de intens cum a fost și lepădarea sa. După convertirea sa, vechile declarații nu au mai fost făcute în spiritul și modul vechi….
De trei ori, după învierea Sa, Domnul Hristos a încercat pe Petru: „Simone, fiul lui Iona”, a spus El, „Mă iubești tu mai mult decât aceștia?” „Da, Doamne”, Ii-a răspuns Petru, „știi că Te iubesc”. Isus i-a zis: „Paște mielușeii Mei”. I-a zis a doua oară: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubești? „Da, Doamne”, I-a răspuns Petru, „știi că Te iubesc”. Isus i-a zis: „Paște oițele Mele. ” A treia oară i-a zis Isus: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubești?” Petru s-a întristat că-i zisese a treia oară: „Mă iubești?” Și i-a răspuns: „Doamne, Tu toate le știi, știi că Te iubesc. Isus i-a zis: Paște oile Mele!”
Această întrebare cercetătoare de inimă era necesară în cazul lui Petru și este necesară și în cazul nostru. Lucrarea de refacere , renaștere nu va fi niciodată deplină dacă nu se ajunge până la rădăcina răului. Din nou și din nou mlădițele au fost tăiate, în timp ce rădăcina de amărăciune a fost lăsată să răsară din nou și să mânjească pe mulți, dar trebuie ajuns până la profunzimile ascunse ale răului, sentimentele morale trebuie judecate și judecate din nou în lumina prezenței divine. Viața zilnică va da mărturie dacă lucrarea este reală sau nu.
Când pentru a treia oară, Domnul Isus a spus lui Petru: „Mă iubești?” cercetarea a ajuns până în centrul sufletului. Judecându-se singur, Petru a căzut pe Stâncă, spunând; „Doamne, Tu toate le știi; știi că Te iubesc. ”
Aceasta este lucrarea ce stă înainte fiecărui suflet care a dezonorat pe Dumnezeu, și a întristat inima Domnului Hristos, prin tăgăduirea adevărului și a neprihănirii. Dacă sufletul ispășitor îndură acest proces al încercării, și eul nu trezește la viață pentru a se simți rănit și insultat, jignit de această punere la probă, cuțitul probator va descoperi că sufletul este în adevăr mort față de eu, dar viu pentru Dumnezeu.
Unii fac afirmații că, dacă cineva, un suflet se poticnește și cade, el nu poate niciodată să mai recâștige poziția de mai înainte; dar cazul din fața noastră contrazice acest lucru. Mai înainte de tăgăduirea sa, Domnul a spus lui Petru: „După ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întărești pe frații tăi. ” Încredințând slujirii sale sufletele pentru care El Și-a dat viața, Domnul Hristos a dat lui Petru dovada cea mai puternică a încrederii Sale în refacerea sa. Și el a fost însărcinat să hrănească nu numai oile, ci și mielușeii – o lucrare mult mai lungă și mai delicată decât lucrarea ce i-a fost dată până atunci. Nu numai că el trebuia să prezinte cuvântul vieții altora, dar el trebuia să fie un păstor al turmei." (YI, 22 dec. 1898)
Si eu le gasesc relevante. Sunt pline de semnificatii. Eu as mai
adauga inca una care, dupa parerea mea, va fi foarte greu de
digerat pentru foarte multi. Risc totusi sa o dau. Mai intai cateva
explicatii. Asa cum am mai precizat capitolul 21 din Ioan este nu
numai o istorisire ci si o profetie. Iisus ne arata chiar in aceste
pasaje ca PRESTIE viitorul. Prestie ruperea unicei Sale Biserici in
trei parti: doua mai vechi, BO si BC (oile) si o parte mai noua,
celelalte care s-au desprins dupa 1500 (mieluseii). Deci doar o
prestie, nu o provoaca pentru Iisus doreste sa fim una. El stie
ca din lipsa noastra de iubire, noi ne vom separa. Si insista cu
avertismentul iubirii. Sa avem grija sa nu cadem din iubire. O sa
vedem si mai departe.
Dar deocamdata sa vad reactiile. Nu va grabiti cu reprosurile,
incercati mai intai sa adanciti ipoteza. S-ar putea sa schimbe
multe in relatiile noastre. Macar sa nu ne mai incrancenam.

Cele bune.
__________________
Făcutu-ți-s-a ocara ca și lauda, paguba precum câștigul și străinul ca fratele?
Cum nu înțelegeți că nu despre pâini v-am zis? Ci feriți-vă de aluatul fariseilor și al saducheilor! (Matei 16:11)
Omul deține atâta Adevăr câtă Iubire dăruie.
Reply With Quote
  #4  
Vechi 11.12.2009, 21:14:56
macsim
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Mi-e teama ca suntem intr-o mare confuzie si intr-o alunecare periculoasa. Cele mai multe discutii se poarta in jurul "care cale e mai adevarata si mai buna si mai singura si mai unica etc". Punem in aceste discutii accentul pe biserica, facand din ea singura si adevarata cale a mantuirii, indiferent cum se numeste biserica respectiva. Unde este Hristos in toate acestea?

El a spus despre sine "Eu sunt Calea, Adevarul si Viata ... Si nimeni nu ajunge la Tatal decat prin Mine".

Nu printr-o biserica sau alta, prin vreun cult sau altul, prin Sfanta Taina sau prin nu stiu care Sfant sau Prooroc sau pastor sau orice altceva ar fi acolo pus... Ci prin EL ... NIMENI inseamna NIMENI... nici ortodox, nici penticostal, nici adventist, nici carismatic ...

Acum, interesant ar fi de aflat ... ce inseamna sa ajungi la Tatal prin Hristos ?
Reply With Quote
  #5  
Vechi 12.12.2009, 09:31:29
MariS_'s Avatar
MariS_ MariS_ is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 18.10.2009
Locație: Religie: creștin
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.419
Implicit

Citat:
În prealabil postat de macsim Vezi mesajul
Mi-e teama ca suntem intr-o mare confuzie si intr-o alunecare periculoasa. Cele mai multe discutii se poarta in jurul "care cale e mai adevarata si mai buna si mai singura si mai unica etc". Punem in aceste discutii accentul pe biserica, facand din ea singura si adevarata cale a mantuirii, indiferent cum se numeste biserica respectiva. Unde este Hristos in toate acestea?

El a spus despre sine "Eu sunt Calea, Adevarul si Viata ... Si nimeni nu ajunge la Tatal decat prin Mine".

Nu printr-o biserica sau alta, prin vreun cult sau altul, prin Sfanta Taina sau prin nu stiu care Sfant sau Prooroc sau pastor sau orice altceva ar fi acolo pus... Ci prin EL ... NIMENI inseamna NIMENI... nici ortodox, nici penticostal, nici adventist, nici carismatic ...

Acum, interesant ar fi de aflat ... ce inseamna sa ajungi la Tatal prin Hristos ?
Draga macsim, ma bucur ca sunt crestini care gandesc astfel.
Intru totul de acord cu tine. Ba as adauga ca insusi Hristos ne
arata care este aceasta cale: CALEA IUBIRII. Iubirea de Hristos
si iubirea de aproapele. Alta nu e.
Chiar Mantuitorul ne avertizeaza de nenumarate ori in acest special
capitol 21 de importanta iubirii. Iubirea in acest capitol e personificata
in persoana evanghelistului iubit Ioan. Referirile la Ioan se pot talcui
ca referiri la iubire. Singura iubirea Il recunoaste pe Domnul de pe
tarm si singura iubirea nu va cadea pana la a doua venire a Lui.
Domnul nostru prestie slabiciunile si caderile noastre si ne avertizeaza
ca dintr-o singura Biserica ne vom separa in trei. Noi ne uram intre
noi si ne razboim inutil, dar nu stim cum ne priveste Domnul nostru,
SINGURUL JUDECATOR.
Doamne ajuta-ne TU si lumineaza-ne sa redevenim iarasi UNA!
__________________
Făcutu-ți-s-a ocara ca și lauda, paguba precum câștigul și străinul ca fratele?
Cum nu înțelegeți că nu despre pâini v-am zis? Ci feriți-vă de aluatul fariseilor și al saducheilor! (Matei 16:11)
Omul deține atâta Adevăr câtă Iubire dăruie.
Reply With Quote
  #6  
Vechi 12.12.2009, 17:47:19
bretanion bretanion is offline
Junior Member
 
Data înregistrării: 05.12.2009
Mesaje: 6
Implicit multor sectanti nu le va placea ce scrie Sf Ignatie Briancianinov

multor sectanti nu le va placea ce scrie Sf Ignatie Briancianinov, imi pare rau pt ei, dar o fac spre binele lor vesnic...cititi cu atentie totul pana la capat.

DESPRE FAPTELE BUNE
ALE CELOR DE ALTĂ CREDINȚĂ
DESPRE MÂNTUIREA
NEORTODOCȘILOR
X
Sfântul Ierarh Ignatie Briancianinov
www.mirem.ro
2
Mulțumim
Prea Cucernicului Părinte Theodoros
Zisis, distins profesor al Facultății
de Teologie Ortodoxă din Tesalonic,
pentru bunăvoința de a ne acorda
dreptul și binecuvântarea publicării
acestei lucrări apologetice, spre
slava Bisericii Ortodoxe de
pretutindeni.
3
CUVÂNT ÎNAINTE
stăzi Ortodoxia zace sub puterea celui
rău, zbătându-se în agonia veacului celui
de pe urmă, clătinată de vrăjmașii cei din
afară și vândută de slujitorii cei
dinăuntru.
Trăim vremuri despre care au proorocit
dumnezeieștii Părinți ai Ortodoxiei, vremuri de apostazie
vădită și tăinuită, vremuri în care, precum oarecând în
vechiul Babilon, la fel și astăzi, omenirea își temeluiește
așezământ din fărădelege, împotrivindu-se lui
Dumnezeu și sfinților Săi. Creștini, apostați, eretici,
păgâni și atei, se adună spre a înălța un nou turn:
ecumenismul, iubirea, pacea, unitatea, toleranța,
comunicarea, etc. deopotrivă cu inovațiile aduse de
Biserică, sunt cărămizile și schelăria acestuia. Arhitecții
A
4
sunt diavolii, slujiți de calfe și zidari destoinici:
întâistătătorii laici și religioși ai popoarelor, împreună cu
ierarhii lui Hristos: patriarhi, mitropoliți, episcopi.
Cine se ridică împotriva acestora, cine se încumetă
să surpe turnul? Prea puțini, ca să nu spunem, aproape
nimeni. Printre cei puțini se numără, iată și Sfântul ierarh
Briancianinov, care vădind minciuna și înfruntând erezia,
se arată vrednic mărturisitor și urmaș al Sfinților Părinți,
din vechime, care n-au zăbovit a îndrepta și a mustra cu
bărbăție, atunci când ortodoxia era în primejdie.
Astfel cuvântul Sfântului Ierarh, în această vreme
a tăcerii cu orice preț, se dovedește a fi certare și rușine a
păstorilor ecumeniști din Biserică, mustrare și îndemn la
mărturisire pentru cei temători și îndoielnici.
Căci, observăm cu îngrijorare că bună parte din
duhovnicii renumiți ai țării noastre, preocupați de temele
clasice ale Ortodoxiei, precum răbdarea, dragostea,
smerenia, ascultarea, etc. ocolesc cu desăvârșire a zăbovi
asupra ultimelor preocupări și idealuri ale Bisericii:
adunările și slujbele cu cei din alte credințe, dorința de
unire cu ereticii, recunoașterea valabilității tainelor altor
biserici; adaptările dogmelor, canoanelor și rânduielilor
ortodoxe la exigențele societății moderne -- într-un
cuvânt ecumenismul.
Astfel, asupra lor apasă vina tăcerii care trădează,
căci, „prin tăcere Îl trădăm pe Dumnezeu”, spune un sfânt al
Bisericii. Tăcere ce otrăvește Biserica, pogoară pe creștini
în rătăcire și înlesnește viețuirea împotriva lui Hristos a
apostaților, ateilor și păgânilor.
Să părăsim, așadar, această rușinoasă și
păgubitoare tăcere, alăturându-ne marilor mărturisitori
ai vremii noastre, neobosiților luptători ai rătăcirilor
5
ecumeniste, precum sfinții și drepții lui Dumnezeu - Ioan
Iacob Hozevitul, Ioan Maximovici, Averkie Taușev,
Iustin Popovici, Nicolae Velimirovici, Serafim Rose, căci
judecând după duhul veacului și după frământarea
minților, suntem îndreptățiți să credem că edificiul
Bisericii, care se clatină de mult, se va cutremura strașnic
și repede. Nu are cine să-l susțină și cine să se
împotrivească. Măsurile întreprinse pentru susținerea lui
au fost împrumutate de la stihiile lumii vrăjmașe Bisericii, și
mai curând vor accelera căderea ei, decât să o oprească.
Conon Monahul
6
CUVÂNT DESPRE ORTODOXIE ȘI
DESPRE NEORTODOCȘI
a începutul cuvântului nostru în Duminica
Ortodoxiei pare firească întrebarea: „ce este
Ortodoxia?”
Ortodoxia este adevărata cunoaștere și lăudare a lui
Dumnezeu; Ortodoxia este închinarea lui Dumnezeu în
Duh și adevăr; Ortodoxia este proslăvirea omului de
către Dumnezeu, prin harul Preasfântului Duh, dăruit
omului. Duhul este slava creștinilor. Unde nu există Duh,
acolo nu există Ortodoxie.
Unde nu este Ortodoxie,
acolo nu este nici mântuire
Nu există Ortodoxie nici în învățăturile și
filozofările omenești, stăpânite de intelectul mincinos și
înșelător, rod al căderii. Ortodoxia este învățătura
Sfântului Duh, dată omului de Dumnezeu întru
mântuire. Unde nu este Ortodoxie, acolo nu este nici
mântuire. „Oricine va voi să se mântuiască, mai întâi de
toate trebuie să se țină de credința sobornicească; iar
cine n-o va păstra întreagă și fără de prihană, acela va
pieri în veci” (Simbolul Sfântului Anastasie cel Mare).
Pentru a păstra în siguranță acest zălog al nostru,
L
7
astăzi Sfânta Biserică enumera public, în auzul tuturor,
acele învățături generale propagate de satana - expresie a
vrăjmășiei contra lui Dumnezeu - care defăimează
lucrarea mântuirii noastre și ne-o răpesc. Biserica
demască aceste învățături ca pe niște lupi înfricoșători, ca
pe niște șerpi veninoși, ca pe niște hoți și ucigași.
Păzindu-ne de toate acestea și scoțându-i din prăpastia
pierzaniei pe cei înșelați de acestea, Biserica predă
anatemei acele învățături și pe cei ce le urmează cu
îndărătnicie.
Cuvântul „anatema” semnifică îndepărtare,
respingere (blestemul lui Dumnezeu). Atunci când
Biserica predă anatemei o învățătură, înseamnă că acea
învățătură conține hula împotriva Duhului Sfânt.
Așadar, în scopul mântuirii, aceasta trebuie să fie
respinsă și îndepărtată, tot așa cum otrava este ținută
departe de alimente.
Atunci când o persoană este predată anatemei,
înseamnă că acea persoană și-a însușit învățătura
hulitoare în mod irevocabil, lipsindu-se de mântuire el
însuși și lipsindu-i și pe apropiații lui, cărora le-a
transmis felul său de gândire. Iar când acea persoană se
decide să părăsească învățătura hulitoare și să primească
învățătura Bisericii Ortodoxe, după rânduiala Bisericii,
este datoare să anatematizeze falsa învățătură de care era
legat mai înainte și care îl duce la pierzanie, îl înstrăina
de Dumnezeu, îl forța să dușmănească pe Dumnezeu, să
hulească pe Duhul Sfânt, și îl menținea în comunicare cu
satana.
8
Cugetarea omenească inclusă în
învățătura credinței creștine se numește
erezie
Toate învățăturile omenești, cuprinzând propria
cugetare inspirată din intelectul înșelător, din
înțelepciunea trupească a oamenilor strecurate abil în
învățătura despre Dumnezeu, descoperită de Dumnezeu,
pricinuiesc moartea veșnică. Cugetarea omenească
inclusă în învățătura credinței creștine se numește erezie,
iar urmarea acestei învățături - rea-credință...
Inima lor cea nesocotită s-a întunecat –spune
Apostolul despre înțelepții care s-au abătut de la
adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu - zicând că sunt
înțelepți, au ajuns nebuni; de aceea Dumnezeu i-a dat
necurătiei, după poftele inimii lor... ca unii care au
schimbat adevărul lui Dumnezeu în minciună; pentru
aceea, Dumnezeu i-a dat unor patimi de ocară.
Patimi de ocară însemnează feluritele patimi ale
desfrânării. Apollinarie era stăpânit de patima
destrăbălării. Eutihie era orbit mai cu seamă de pofta de
arginți, iar destrăbălarea lui Arie întrecea orice
închipuire.
Ereziile, fiind o lucrare trupească, rod al
înțelepciunii trupești, sunt născoceli ale duhurilor
necurate. Feriți-vă de eresurile cele împotrivitoare lui
Dumnezeu - zice Sfântul Ignatie Teoforul - deoarece prin
însăși natura lor, acestea sunt născociri diavolești ale
șarpelui plin de toată răutatea. Nici nu este de mirare:
duhurile necurate au căzut de la înălțimea demnității
duhovnicești; ele au căzut în cugetarea trupească de la
9
cea duhovnicească.
La oameni, binele este amestecat cu răul, și de aceea
devine netrebuincios; la duhurile necurate
precumpănește și acționează numai răul. Cel mai mare
păcat al lor era ura nestăvilită față de Dumnezeu,
exprimată printr-o strașnică și neîncetată hulire a Lui. În
trufia lor, demonii s-au ridicat mai presus de Dumnezeu
însuși. Ei au prefăcut ascultarea de Dumnezeu, firească
făpturilor vii, într-o sălbatică împotrivire, într-o vrajbă de
neîmpăcat. De aceea căderea lor este atât de profundă, iar
plaga morții veșnice, hărăzită lor, este incurabilă. Patima
lor esențială este mândria. Ei sunt prea plini de o
nemaipomenită și neroadă vanitate.
Erezia este o armă de temut în mâinile demonilor!
Cu ajutorul ereziilor, aceștia au dus la pierzanie popoare
întregi; răpindu-le pe neobservate creștinismul, ei l-au
înlocuit cu o doctrină blasfemitoare și i-au conferit acestei
ucigătoare învățături titlul de creștinism reformat,
veritabil, purificat.
Erezia este un păcat făptuit în special
de către intelect
Acest păcat, fiind acceptat cu mintea, se transmite
duhului, se răspândește în tot trupul, păgânindu-l în
întregime, întrucât acesta are însușirea de a se păgâni și a
se molipsi prin comunicare cu duhurile necurate. Păcatul
acesta trece neobservat și pare de neînțeles pentru cei ce
nu cunosc îndeajuns creștinismul. Iată de ce, în mrejele
sale cad cu atâta ușurință: simplitatea, candoarea,
necunoștința, mărturisirea superficială și indiferentă a
10
credinței creștine.
Reply With Quote
  #7  
Vechi 12.12.2009, 17:50:46
bretanion bretanion is offline
Junior Member
 
Data înregistrării: 05.12.2009
Mesaje: 6
Implicit

Într-o perioadă au fost atinși de erezie chiar și unii
cuviincioși ai lui Dumnezeu, precum Ioanichie cel Mare,
Gherasim din Iordan și alții. Dacă acești sfinți bărbați,
care-și duceau viața doar în grija de mântuire, n-au
cunoscut de îndată hula mascată împotriva lui
Dumnezeu, ce vom zice de cei ce-și petrec zilele
scufundați în preocupări lumești și având o noțiune cu
totul neîndestulătoare asupra creștinismului? Cum vor
recunoaște și erezia, când aceasta apare ferchezuită sub
masca înțelepciunii, cucerniciei și sfințeniei?
Iată din ce cauză întregi noroade s-au plecat cu atâta
ușurință sub jugul ereziei. Din aceeași cauză devine
foarte anevoioasă întoarcerea de la erezie la dreapta
credință, cu mult mai anevoioasă decât întoarcerea de la
buna-credință la idolatrie.
Ereziile mai apropiate de ateism sunt mai lesne de
recunoscut și de lepădat decât ereziile nu prea depărtate
de dreapta credință, și de aceea mai acoperite, împăratul
roman, marele Constantin, cel egal cu apostolii, într-o
scrisoare către Sfântul Alexandru, Patriarhul Alexandriei,
acuzatorul ereziarhului Arie, îl roagă să curme disputa ce
tulbura liniștea și pacea, prin cuvinte deșarte. Dar, prin
aceste cuvinte numite deșarte, era tăgăduită
Dumnezeirea Domnului lisus Hristos, era desființat
creștinismul.
Iată cum necunoștința, și în cazul acestui bărbat
sfânt, râvnitor, fusese înșelată prin viclenia ereziei,
nerecunoscută de el.
11
Sfânta Biserică totdeauna a considerat ca absolut
necesar tratamentul grozavei plăgi a ereziei prin
anatema
Atunci când Fericitul Teodoret, episcopul Cirului, sa
înfățișat la cel de-al IV-lea Sinod Ecumenic,
intenționând să se justifice contra acuzațiilor ce i se
aduceau, Părinții prezenți la Sinod i-au cerut, mai întâi
să-l anatematizeze pe ereziarhul Nestorie. Teodoret, care,
în fond, îl dezaproba pe Nestorie, dar nu atât de hotărât,
precum era respins de Biserică, încerca să se explice.
Părinții însă i-au cerut din nou să-l predea anatemei,
hotărât și fără rezerve, pe Nestorie și a lui învățătură.
Teodoret iarăși voia să se disculpe, și atunci Părinții
i-au cerut cu fermitate ori să-l anatematizeze de îndată pe
Nestorie, ori îl vor socoti eretic pe Teodoret însuși, în cele
din urmă, Teodoret l-a anatematizat pe Nestorie și
celelalte eresuri ale vremii. Aducând slavă lui
Dumnezeu, Părinții l-au proclamat pe Teodoret păstor
drept credincios. Din partea sa, Teodoret nu mai dorea să
se explice, după ce pricinile ce-l îmboldeau să dea
explicații fuseseră extirpate din sufletul său (Flerg, Istoria
creștinismului).
Iată deci, singura atitudine corectă a duhului
omenesc cu privire la înfricoșătoarea plagă a ereziei.
Biserica vestește:
“Cei ce și-au predat cugetul lor în ascultare față de
descoperirea dumnezeiască, slujind-o pe ea, pe aceștia
să-i fericim și să-i lăudăm; iar celor ce se împotrivesc
adevărului, dacă nu s-au pocăit înaintea lui Dumnezeu,
Carele așteaptă întoarcerea și căința lor, dacă n-au voit
12
să urmeze Sfintelor Scripturi și Tradiției Bisericii
Sobornicești, să fie excomunicați și predați anatemei”.
“Celor ce neagă existența lui Dumnezeu și susțin
că această lume s-a autoorganizat și că toate se petrec
fără ajutorul providenței dumnezeiești, așa, ca din
întâmplare: anatema!”',
“Celor ce afirmă că Dumnezeu nu este Duh, ci
materie și care nu-L recunosc ca Sfânt, Atotmilostiv,
Preaînțelept, Atotștiutor, rostind alte asemenea
blasfemii: anatema!”;
“Celor ce îndrăznesc să declare că Fiul lui
Dumnezeu n-ar fi de o ființă cu Tatăl, deasemenea
Duhul Sfânt, Carele este de conceput: că Tatăl, Fiul și
Duhul Sfânt n-ar fi Unul Dumnezeu: anatema!”;
“Celor care spun că venirea în lume a Fiului lui
Dumnezeu întrupat, patimile Sale de bunăvoie,
moartea și învierea Sa nu sunt necesare izbăvirii de
păcate și mântuirii noastre: anatema!”;
“Celor care nu acceptă harul răscumpărării
propovăduit de Evanghelie, ca singurul nostru mijloc
de îndreptățire în fața lui Dumnezeu: anatema!”;
“Celor care se îndoiesc de fecioria Preacuratei
Fecioare Măria înainte de naștere, în timpul nașterii și
după naștere: anatema!”;
“Celor care nu cred că Duhul Sfânt i-a înțelepțit pe
prooroci și pe apostoli și a prevestit prin gura lor
adevărata cale spre mântuire, prin atâtea minuni,
mărturisind că Duhul și acum sălășluiește în inimile
adevăraților creștini și-i călăuzește spre orice adevăr:
anatema!”;
“Celor care nu recunosc nemurirea sufletului,
sfârșitul acestui veac, judecata ce va să vină, răsplata
cerească pentru faptele cele bune și osânda pentru
13
păcate: anatema!”;
“Celor care refuză Tainele Sfintei Biserici a lui
Hristos: anatema!”;
“Celor care nu recunosc Sinoadele Sfinților Părinți
și Predaniile lor, în conglăsuire cu revelația
dumnezeiască și păstrate cu sfințenie de către Biserica
Ortodoxă și Sobornicească: anatema!”
*
Adevărul dumnezeiesc S-a întrupat ca prin Sine să
ne mântuiască pe noi, cei morți ca urmare a primirii și
însușirii de către noi a ucigătoarei minciuni. Dacă veți
rămâne în cuvântul Meu - grăiește Hristos - dacă veți
primi învățătura Mea și veți rămâne credincioși ei,
sunteți cu adevărat ucenici ai Mei. Și veți cunoaște
Adevărul și Adevărul vă va face liberi (Ioan 8, 31—32).
Numai acela va rămâne credincios învățăturii lui
Hristos, care respinge cu hotărâre și va respinge pururea
orice învățătură născocită de duhurile necurate și de
oamenii potrivnici învățăturii lui Hristos, înțelepciunii
dumnezeiești, care ne-a lăsat legământ să păstrăm
unitatea și inviolabilitatea lor.
Înțelepciunea dumnezeieștii Revelații se păstrează
întreagă și neștirbită doar în sânul Bisericii Ortodoxe de
Răsărit. Amin!

14
DESPRE MÂNTUIREA
NEORTODOCȘILOR
Ce este erezia?
rezia este împlinirea în faptă, în cuvânt sau în
gând a următoarelor:
- Abaterea de la sfintele dogme ale Sfintei Biserici
Ortodoxe;
- Credința că, dacă ești creștin, dacă crezi, dacă ești
religios, credincios, mistic, spiritual, etc., fără a fi ortodox, te
poți mântui;
- Credința și mărturisirea că te poți mântui (și) prin
tehnici, asane, meditații, formule (mantre), gnoză, cunoaștere,
rațiune, științe, filosofii, concepte, doctrine umaniste
(iluminist-idealiste, revoluționare și religioase);
- Credința și afirmarea că Hristos a fost un mare învățat,
un mistic, un iluminat, un înțelept, un guru, un inițiat cu
puteri paranormale, oculte, vrăjitorești, un șef spiritual, un fel
de mare șaman venit din ceruri astrale, ori strălucită
personalitate a umanității, iar nu însuși Dumnezeu-Cuvântul;
- Credința, părerea și propovăduirea că mântuirea nu este
doar în Biserică și că nu este nevoie să fii ortodox ca să te
mântuiești.
Spre întărirea celor de mai sus, Sfântul Ignatie
Briancianinov răspunde unei femei, care – asemenea
„creștinilor” de azi - nu accepta că sunt „mulți chemați, și
puțini aleși” și că aleșii sunt tocmai adevărații ortodocși.
E
Reply With Quote
Răspunde



Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Cateva intrebari pentru neoprotestanti si protestanti. Seraphim7 Secte si culte 104 23.10.2022 00:36:38
Profeti adventisti NeInocentiu Secte si culte 592 07.05.2012 09:41:27
Cateva intrebari pentru sfintii preoti si crestini RafaelMiticaPitulice Despre Sfanta Scriptura 25 02.08.2011 09:01:17
Despre Penticostali, Baptisti, Adventisti danyel Secte si culte 741 11.08.2010 21:37:50