Citat:
În prealabil postat de B0gdana
nu stiu daca s-a mai vorbit de asta dar am gasit site-uri in care Iisus se scrie cu 1 singur i ceea ce inseamna magar. Si inca o gramada de carti. Trebuie sa aruncam cartile?
si inca ceva...
ce pot face pt cei care nu vor sa se aproprie mai mult de Dumnezeu?
|
IISUS ÎN ORIENT, ISUS ÎN OCCIDENT
Numele Iisus era un nume destul de comun în Palestina sec. I d.Hr. În ebraică el suna Iehoșua sau prescurtat Ieșua, fiind transliterat Iesous în greacă, limbă care nu are sunetul "ș".
Trebuie în acest context să facem o scurtă paranteză. După cum se știe, în prezent sunt două moduri de pronunție a limbii grecești: erasmică (modul vechi de citire, adoptat și în mediul academic, în special de către filologii clasiciști) și reuchlinian (modul de citire al grecilor de astăzi, păstrat în spațiul liturgic și în mediul teologic).
În sec. I d.Hr. modul de citire al limbii grecești era încă în trecere de la cel erasmic la reuchlinian. Litera "eta" din alfabetul grecesc era încă citită "e" (fenomen numit etacism), abia ulterior ea devine "i" (iotacism). De aceea întâlnim de exemplu Israel (citirea erasmică, bazată pe pronunția ebraică), dar și Israil (citirea reuchliniană), Gabriel-Gavriil, Daniel-Daniil și exemplele pot continua.
Faptul că grecii pronunțau pe atunci Iesous este confirmat de faptul că latina l-a preluat ca Iesus (Jesus) (sec. I-II dHr.), formă păstrată și în limbile occidentale. Citirea Iisus este deci de dată mai târzie, ținând cont de evoluția modului de pronunție a limbii grecești. Este pronunțarea tradițională a Bisericii Ortodoxe, intrată și în limba română.
În mediul teologic catolic și neoprotestant din România s-a impus recent varianta Isus, cu un singur "i". Dacă privim după înțelesul cuvântului se pare că nici una dintre citiri este greșită și alta adevărată, ci mai degrabă că sunt manifestările propriilor tradiții, menite chiar diferențierii confesionale. Ar exista părerea cum că Isus cu un singur "i" seamănă cu vreun cuvânt care ar însemna "asin", "măgar".
Iehoșua înseamnă în ebraică "Iahve va salva, va mântui" sau "Iahve este mântuire", fiind deci un nume teoforic. Rădăcina verbală de la care provine este yașa, care la forma hoșia înseamnă "a ajuta", "a salva", subiectul putând fi omul (Deuteronom 22,27), judecătorii (Judecători 2,16), regele (2 Regi 14,4), dar mai ales Dumnezeu. Interesant este că verbul hoșia a dat și forma liturgică hoșia na "mântuiește-mă, Te rog" sau "mântuiește-ne, Te rugăm" (Psalmul 117,25), care în greacă a fost transliterat osanna, "osana" (Marcu 11,9-10; Matei 21,9).
Citatul l-am luat de pe acest link
http://www.ortodoxia.md/articole-si-...us-in-scriptur
Cred ca multe lucruri ar fi mai corecte daca am incerca sa fim corecti. Daca luam din context si interpretam cum vrea intelepciunea noastra ...