atei

În prealabil postat de B0gdana

nu stiu daca s-a mai vorbit de asta dar am gasit site-uri in care Iisus se scrie cu 1 singur i ceea ce inseamna magar. Si inca o gramada de carti. Trebuie sa aruncam cartile?
si inca ceva...
ce pot face pt cei care nu vor sa se aproprie mai mult de Dumnezeu?

IISUS ÎN ORIENT, ISUS ÎN OCCIDENT

Numele Iisus era un nume destul de comun în Palestina sec. I d.Hr. În ebraică el suna Iehoşua sau prescurtat Ieşua, fiind transliterat Iesous în greacă, limbă care nu are sunetul "ş".

Trebuie în acest context să facem o scurtă paranteză. După cum se ştie, în prezent sunt două moduri de pronunţie a limbii greceşti: erasmică (modul vechi de citire, adoptat şi în mediul academic, în special de către filologii clasicişti) şi reuchlinian (modul de citire al grecilor de astăzi, păstrat în spaţiul liturgic şi în mediul teologic).

În sec. I d.Hr. modul de citire al limbii greceşti era încă în trecere de la cel erasmic la reuchlinian. Litera "eta" din alfabetul grecesc era încă citită "e" (fenomen numit etacism), abia ulterior ea devine "i" (iotacism). De aceea întâlnim de exemplu Israel (citirea erasmică, bazată pe pronunţia ebraică), dar şi Israil (citirea reuchliniană), Gabriel-Gavriil, Daniel-Daniil şi exemplele pot continua.

Faptul că grecii pronunţau pe atunci Iesous este confirmat de faptul că latina l-a preluat ca Iesus (Jesus) (sec. I-II dHr.), formă păstrată şi în limbile occidentale. Citirea Iisus este deci de dată mai târzie, ţinând cont de evoluţia modului de pronunţie a limbii greceşti. Este pronunţarea tradiţională a Bisericii Ortodoxe, intrată şi în limba română.

În mediul teologic catolic şi neoprotestant din România s-a impus recent varianta Isus, cu un singur "i". Dacă privim după înţelesul cuvântului se pare că nici una dintre citiri este greşită şi alta adevărată, ci mai degrabă că sunt manifestările propriilor tradiţii, menite chiar diferenţierii confesionale. Ar exista părerea cum că Isus cu un singur "i" seamănă cu vreun cuvânt care ar însemna "asin", "măgar".

Iehoşua înseamnă în ebraică "Iahve va salva, va mântui" sau "Iahve este mântuire", fiind deci un nume teoforic. Rădăcina verbală de la care provine este yaşa, care la forma hoşia înseamnă "a ajuta", "a salva", subiectul putând fi omul (Deuteronom 22,27), judecătorii (Judecători 2,16), regele (2 Regi 14,4), dar mai ales Dumnezeu. Interesant este că verbul hoşia a dat şi forma liturgică hoşia na "mântuieşte-mă, Te rog" sau "mântuieşte-ne, Te rugăm" (Psalmul 117,25), care în greacă a fost transliterat osanna, "osana" (Marcu 11,9-10; Matei 21,9).


Citatul l-am luat de pe acest link http://www.ortodoxia.md/articole-si-...us-in-scriptur


Cred ca multe lucruri ar fi mai corecte daca am incerca sa fim corecti. Daca luam din context si interpretam cum vrea intelepciunea noastra ...