ALTAR ADORMIT
Danion Vasile
Nu vreau să vin la înmormântarea ta,
Nici la parastasurile de patruzeci de zile,
De patruzeci de ani, de zeci și sute de ani,
Vreau doar să știi, de-acolo de unde ești,
Că după tine mai suspină cineva.
Te-au lăsat așa cum ai adormit știind
Că nu se pricep să te lege de Cer prin rugă crâncenă,
Nici să-ți sfințească ridurile cu lacrimi de aghiazmă;
Că nu-și pot pune inimile să-ți ardă la căpătâi
Și că tămâia dragostei pentru tine le lipsește,
Știind că fiii trebuie să se ocupe
De cei adormiți ,
Nu cei care nu pot spune nici “Veșnică pomenire”,
Știind că și ei te-au ucis.
Pentru tine ne rugăm la Dumnezeul Dumnezeilor
Care te va trezi când te vom iubi destul.
Mi-e dor de sufletul tău, de trupul tău,
De doină și de cruce, de glie,
Mi-e dor de freamătul tău- Românie…
|