Citat:
În prealabil postat de stereox
Teologia este profund anti-rationala. Deci, nu am motive sa imi pierd timpul cu studiul ei. Nu exista nicio cale prin care sa fie "validata".
Intr-un post anterior am aratat, pe scurt, de ce teologia incalca logica, deci si metoda rationala. Nu e nicio idee preconceputa la mijloc.
|
Daca te referi la postarea asta:
Citat:
În prealabil postat de stereox
Nu stiu daca le-ai adresat cuiva anume, dar daca se poate, as dori sa raspund eu la aceste intrebari :)
1. Nu. Teologia nu poate oferi instrumente pentru cercetare. Presupunand ca folosesti termenul de "cercetare" cu sensul de cercetare rationala a unui fenomen. Adica observarea fenomenului, formularea de ipoteze pentru a-l explica, testarea experimentala, validarea / invalidarea unor ipoteze si includerea celor valide intr-o teorie cat mai robusta.
Teologia pur si simplu nu poate face asa ceva.
|
Faci o afirmatie, dar ea ramane nedemonstrata.
E ca si cand as spune in gura mare ca tu esti olog si pentru ca nu te-am vazut niciodata mergand si nici nu sunt dispus sa te caut sa vad daca esti asa sau nu, pot trage concluzia ca fara doar si poate am dreptate in afirmatia pe care o fac.
Desigur, ai putea tu veni la mine, chiar pe propriile picioare si sa-mi demonstrezi contrariul, dar mai mult ca sigur n-ai sa o faci vazand atata autosuficienta, irationalitate si nesimtire din partea mea. 
Citat:
|
Daca prin "cercetare" intelegi actiunea de a contempla "ceva", de a imagina niste posibile explicatii si de a alege ca fiind "adevarata" pe cea care-ti place cel mai mult sau se suprapune cel mai bine peste conceptiile tale anterioare, atunci imi pare rau. Asta nu se cheama cercetare, este doar o dovada de lipsa de onestitate si nu gasesc nimic moral, etic sau laudabil in asta.
|
Esti tare amuzant.
Tocmai ai descris in mare procesul cognitiv folosit nu de putine ori in cercetarea stiintifica.
Si ghici ce..in multe cazuri chiar a dat rezultate.
Savantul X observa fenomenul Y pe care nu-l poate explica. Dupa ce il intoarce pe toate partile, formuleaza explicatia Z, bazata pe ceea ce stia deja in domeniul fenomenelor de tip Y.
Dupa care, efectueaza experimentul K care valideaza sau nu explicatia Z.
Tu ai sa spui poate ca din procesul cognitiv teologic lipseste ultima parte.
Ei bine, dragul meu, ultima parte lipseste
la tine pentru ca esti prea satisfacut de ipoteza Z care iti da sansa sa petreci o viata linistita, fara procese de constiinta sau dileme morale.
Experimentul K ar presupune schimbari radicale in stilul de viata, ori tocmai refuzul acestor schimbari te-au ds la formularea ipotezei Z si uite asa ne invartim intr-un cerc vicios.
Si binenteles, nu esti capabil sa vezi asta pentru ca deja consideri, aprioric, ipoteza Z mai mult deca satisfactoare si culmea ironiei! ca indeplineste toate criteriile studiului obiectiv, rational.
Citat:
Nu are nicio relevanta ce "credea" Einstein. Din punctul meu de vedere putea sa creada in zane, asta nu inseamna ca sunt obligat si eu sa cred in asa ceva.
Ah, a demonstrat rational anumite chestiuni ce tin de fizica. Pai asta da... a urmat logica (matematica) pas cu pas si a ajuns la concluzii ce rezulta clar din premise. Mai mult, concluziile sale au fost si validate prin experiment. Asta e cu totul altceva decat "credinta".
|
Pai da, la o adica si Darwin putea sa creada in evolutie, nici tu nu esti obligat sa crezi asa ceva, mai ales ca teoria lui n-a fost niciodata demonstrata intr-o maniera stiintifica care sa nu lase loc de indoieli.
Dar exista binenteles factori ca: speranta, credinta de care nici omul de stiinta (sau ateul) nu e strain.