Citat:
În prealabil postat de andrei_im
fratele meu, ce legatura are dragostea de aproape si milostenia (fata de un om de orice confesiune) cu dialogul ecumenic care se savarseste astazi la nivel de ierarhie??
daca tot ai pomenit de sfintii inchisorilor, cuviosul valeriu gafencu si-a dat viata pentru ca un frate protestant sa ia medicamentul pentru tbc in locul lui. dar si in ultimele clipe, cand au purtat ultima discutie, l-a rugat sa se mai gandeasca la multele discutii teologice pe care le purtasera inainte.
|
Sunt sora, nu frate ;-)
Pai vezi, purtasera dialoguri!!
Stiu, o sa spui iara ca dialogurile ecumenice nu duc decat la tradari. Eu nu am stat sa citesc fiecare act al intalnirilor ecumenice, or mai fi fost si compromisuri sau bla-bla inutil (siguar au fost, din ultimele), dar asta nu inseamna ca ar trebui intrerupte. Ar trebui atunci sa militam nu sa se intrerupa, ci
sa se faca mai bine. Sa fie intr-adevar dialoguri sincere ale dragostei, nu intalniri la nivel inalt de tip politic cum sunt adesea.
Faptul ca greseala este posibila intr-o actiune nub inseamna ca solutia este neaparat sa intrerupem actiunea. 'Numai cine nu munceste nu greseste'. Mi se pare o
lasitate duhovniceasca o astfel de atitudine.
Care este alternativa? Sa ne regasim fiecare iarasi in tabara lui, fara dialog, fara contact? Sa ne improscam iarasi cu noroi, sa vorbim urat unii de altii, sa nu discutam macar despre adevarurile de credinta pe care le avem in comun, sa nu mai avem actiuni caritative comune, sa nu mai acceptam ajutor nii de la altii, sa nu mai putem sa zicem nici Tatal Nostru impreuna?
Halal antiecumenism!